"Ne rugam și făceam tot ce a fost posibil". Sunt cuvintele unei asistente medicale din Terapia intensivă a Spitalului militar ROL 2 COVID-19 Aslan, care vorbește despre evoluția răvășitoare a bolii la un tânăr de 49 de ani. "De fiecare dată când intru în tură, îmi doresc să-l găsesc mult mai bine decât l-am lăsat și-mi doresc să se facă bine, să plece acasă", mărturisește Mihaela Ivănică. Printre pacienții pe care îi îngrijește se numără și cei care nu cred în COVID nici măcar când nu pot să respire, dar și cei trecuți de cumpănă, care pot să judece cu mintea lor ce ar fi trebuit să facă pentru a se proteja: să se vaccineze.

"- De ce nu v-ați vaccinat?

- Din prostie. Din cea mai mare prostie. Greșeală mare.

- De ce v-ați gândit că nu e o variantă bună?

- M-am luat după alți tâmpiți. M-am luat după proști.

- De cât timp sunteți internată aici?

- De o săptămână.

- Cum vă simțiți?

- Mai bine mă simt, după tratament".

Sunt cuvintele unei bunici de 79 de ani, aflate la secția ATI a Spitalului ROL 2.

A trecut un an și jumătate de la deschiderea Spitalul militar de campanie de nivel ROL 2. Medicii de aici au văzut de toate: pacienți care ajungeau în terapie intensivă și care explicau că ei nu au COVID pentru că boala nu există, pacienți care au refuzat tratamentul și care au chemat ambulanța ca să îi ducă acasă, pacienți care le vorbesc urât, pacienți tineri a căror stare se deteriorează rapid.

Medicii și asistentele se luptă pentru ei, se roagă pentru ei.

"Cel mai mult m-a impresionat un tânăr de 49 de ani, nevaccinat, pe care l-am intubat zilele trecute. Și vreau să zic că toată lumea ne rugam și făceam tot ce a fost posibil, am făcut de fapt ce a fost posibil ca să nu ajungă să fie intubat, dar s-a întâmplat", povestește asistenta Mihaela Ivănică.

"De fiecare dată când intru în tură, îmi doresc să-l găsesc mult mai bine decât l-am lăsat și-mi doresc să se facă bine, să plece acasă", mărturisește ea.

Asistenta Mihaela Ivănică este de peste 20 de ani la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila". În pandemie, a fost detașată la secția Boli infecțioase. "Dar, totuși, prima mea dragoste, ca sa zic așa, m-a chemat către terapie". Primul contact cu realitatea dură din spitalul ROL 2 a fost anul trecut, la valul de îmbolnăviri din iunie.

"De fiecare dată când intri în tură și vezi poate pacienți nou internați și vezi cum respiră, practic, că pentru asta sunt aduși, cât de greu respiră, după aceea, când te întorci și vezi că sunt intubați, te gândești că suntem atât de sensibili, că suntem la un pas - de fapt nu noi, oamenii sănătoși, ci cei care vin aici - de a pleca în altă lume", mărturisește ea.

"Din ce am văzut eu aici, pe terapie, aproape toți sunt nevaccinați. Ar fi bine, totuși, ca lumea să se vaccineze, pentru că așa nu mai avem noi pacienți de terapie. Chiar dacă se infectează, fac forme ușoare. Dar nu ajung pe terapie", explică Mihaela Ivănică.

Unde era lumea anul trecut și unde este lumea anul ăsta?

"Lumea se schimbă și nu într-un mod plăcut. Nu înspre bine. Din punctul meu de vedere, ne afectează pe fiecare dintre noi, într-un mod personal sau mai puțin personal", spune Mihaela Ivănică despre evoluția pandemiei. Speranța ei este ca anul viitor să fie mai puține cazuri, iar situația să își găsească o rezolvare.