#PeDatorie | Frica de cursul valutar. Deprecierea leului a fost mult mai lentă în ultimii 11 ani

Că să avem o imagine de ansamblu, ne uităm mai întâi la istoria cursului Euro Leu. Şi vedem un lucru interesant: în primul rând, cel mai mare şi abrupt salt, sau cea mai mare depreciere a leului, s-a petrecut chiar după aderarea la Uniunea Europeană.

De la jumătatea anului 2007 şi până în ianuarie 2009, în plină criză, cursul a sărit de la 3 lei pentru un euro până la 4,3 lei pentru un euro. E o creştere de mai bine de 50%, sau un leu şi 30 de bani pe euro, în doar un an şi jumătate! E enorm şi e normal să prindem o frică de curs valutar după un episod că ăsta.

Numai că, dacă urmărim mai departe evoluţia, observăm că din 2009 şi până acum, deci de la 4,3 lei pentru un euro, cursul a crescut cu doar 0,6 lei în 11 ani! 60 de bani! O creştere, într-adevăr, dar o creştere lentă, O perioadă de stabilitate cu care greu se pot lăuda alte ţări din Europa.

La fel de adevărat este şi că această creştere lentă dar sigură se simte în buzunarul nostru, prin scumpiri ale produselor din import, facturi la telefonie mobilă, chirii sau rate.

Aşa că am mers direct la sursă, am vrut să aflu dacă într-adevăr Euro o să ajungă la 5 lei, şi dacă suntem pe marginea prăpastiei, aşa cum anunţă toţi analiştii. Şi pentru că guvernatorul Mugur Isărescu n-a mai apărut în public de mai bine de un an, am apelat la purtătorul de cuvânt al Băncii Naţionale, Dan Suciu, care ne explică în materialul video.

Până la urmă, moneda naţională şi raportarea ei la alte valute arată şi percepţia pieţei globale asupra economiei ţării. Cât timp nu rezolvăm probleme grave, că importurile masive sau gaura din bugetul de stat, Leul o să continue să se deprecieze, şi vom discuta despre aceste probleme într-un episod viitor.

Până atunci, sunt curios cum percepeţi voi toate ştirile din ultima vreme despre creşterea Euro, şi sper că am reuşit măcar să vă mai liniştesc. Apocalipsa nu vine chiar mâine. Tocmai de-aia, aştept în continuare mesajele voastre pe facebook şi instagram, că de obicei.

O analiză de Daniel Coman