#TuFaciSarbatoarea | Katharina Scheidereiter organizează și conduce campanii umanitare în România de peste cinci ani

Sâmbătă, în ajunul Floriilor, aici a fost ziua darurilor pentru cei care aproape au uitat că vin sărbătorile. Singură, o bătrănică de 96 de ani, a zâmbit din nou atunci când nişte tineri inimoşi, i-au trecut pragul.

Kathy a urcat munţii până în cătunul Vineţişu cu o coloană de maşini de teren încărcate cu pachete pentru cei care nu ajung niciodată la supermarket.

Sărbătorile sunt altfel pentru Katharina Scheidereiter. Este nemţoaică dar a ales să trăiască în România. Departe de familie, ştie că şi o mică bucurie este sărbătoare pentru oamenii rămaşi în singurătate. Acasă ar fi sărbătorit Paştele catolic, aici sunt încă Floriile.

Kathy a venit în România în anul 1999 să învețe la un liceul cu predare în limba germană din Timișoara, în cadrul unui schimb de elevi. A ales România, chiar dacă familia s-a opus inițial.

Era încă elevă când a venit să fie voluntar pentru mai multe fundații germane din Ardeal. A avut grijă de copiii sărăci și le-a predat limba lui Gothe. Mai târziu, când a ajuns studentă la Cluj-Napoca i-a învățat pe români ce înseamnă civismul și cum să se implice în treburile publice.

Dar visul ei era să ajungă în București. Un oraș care nu mai era aşa cum îl văzuse la televizor, în Germania. A ajuns şi a rămas în Bucureşti.

De cinci ani, Kathy conduce campaniile umanitare ale unuia dintre cele mai mari lanțuri de hipermarketuri. A făcut de toate pentru românii năpăstuiți: a trimis tone de pachete cu mâncare, a plantat copaci și a construit căsuțe din lemn.

Acum este în derulare campania de Paște: alături de voluntari a pregătit alimente și jucării pentru sătenii săraci din Munții Buzăului.

Drumul spre cătunele uitate de lume a început în zori. Iar primul popos este cătunul Balta.

Tanti Lenuţa este imobilizată la pat. Pentru ea este o binecuvântare orice vizită. Pentru că rudele au cam uitat-o şi nu mai urcă până la căsuţa ei. Pe nea Ion însă, care are 77 de ani, l-au găsit în faţa casei. De vreo 20 de ani este chinuit de o suferinţă fără leac, de când a fost rănit de o ursoaică.

400 de săteni au primit cadouri de la un grup de voluntari cu suflet mare.

Dincolo de pachetele pline de mâncare, a rămas bucuria sinceră a unor oameni năpăstuiți. Niște străini le-au călcat pragul să le asculte poveștile și necazul. Acolo sus, în Munții Buzăului, a inviat din nou, speranța.