17 martie, Ziua Sfântului Alexie, omul lui Dumnezeu, Alexiile, Ziua Şarpelui şi Ziua Peştelui

17 martie 2022, 09:00

Numit „omul lui Dumnezeu”, Sfântul Alexie nu impresionează prin scrierile sale, prin minuni ori tămăduiri miraculoase sau prin martiriu. Acest sfânt care a trăit în veacul al V-lea se distinge prin viaţa sa de jertfă iubitoare oferită în dar lui Dumnezeu. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 17 martie, iar cea Romano-Catolică pe 17 iulie.

În tradiţia populară, Alexie este considerat patron al vieţuitoarelor care iernează în scorburi, sub pământ, pietre sau ape. În 17 martie, Alexie încălzeşte pământul pentru a elibera fiinţele care peste iarnă au hibernat şi tot el, la 14 septembrie, de Ziua Crucii, încuie pământul şi pune la adăpost vieţuitoarele.

(w500) Sfântul C

Aceste două sărbători populare corespund unor fenomene astrologice: echinocţiul de primăvară şi cel de toamnă. În tradiţia populară, această zi mai este numită şi Ziua Peştilor sau Ziua Şarpelui.

Povestea lui Alexie, omul lui Dumnezeu

Alexie s-a născut la Roma, fiind singurul copil al patricianului Eufimian şi al Aglaidei, de neam nobil, bogaţi şi foarte credincioşi. Tânărul Alexie şi-a pus în gând să se călugărească, dar părinţii au hotărât să-l căsătorească şi el a trebuit să se supună. După nuntă, Alexie nu a rămas cu mireasa sa, ci şi-a scos inelul de aur şi brâul scump cu care era încins şi dându-i-le a binecuvântat-o şi a plecat.

Optsprezece ani a trăit în preajma Bisericii închinate Fecioarei Maria din Edesa, cetatea Mesopotamiei, îmbrăcat cu haine sărace şi zdrenţuite şi hrănindu-se din mila şi îndurarea celor ce veneau să se roage.

Oamenii îi dădeau pomană, dar el împărţea săracilor tot ce primea, iar Maica Domnului, vrând să arate oamenilor virtuţile lui Alexie, i s-a arătat celui care se îngrijea de lăcaşul sfânt spunându-i să-l lase pe „omul lui Dumnezeu” să stea înăuntrul bisericii.

(w460) Ziua peÅŸt

Stingherit de recunoştinţa oamenilor, Alexie a plecat din Edesa către Tars, în Cilicia, oraşul naşterii Sfântului Apostol Pavel, dar corabia cu care călătorea fiind împinsă de vânt a fost îndrumată într-altă parte.

Alexie a ajuns astfel la Roma şi a venit la casa părinţilor săi, unde nu l-a recunoscut nimeni şi a fost luat în derâdere. A continuat să trăiască din mila oamenilor şi sî împartă cu cei săraci, iar când a simţit că i se apropie sfârşitul, Alexie cerut o bucată de hârtie pe care şi-a scris numele şi povestea vieţii.

Împăratul Onorie a fost cel care, după ce Alexie s-a mutat la cele veşnice, la 17 martie anul 411, i-a citit scrisoarea şi a dat poruncă ca sfântul să fie îngropat cu cinste în biserica Sfântului Spostol Petru.

Se spune că moaştele au răspândit miruri vindecătoare tuturor celor ce se apropiau de ele.

Parohia cu hramul „Sfântul Cuvios Alexie, Omul lui Dumnezeu” se află în Bucureşti, pe Calea Şerban Vodă, pe locul în care a fost o bisericuţă din lemn.

Este ctitoria jupânului Alexie Arnăutu şi a soţiei sale, Maria, care în anul 1799 au construit sfântul lăcaş pe propria cheltuială.

Obiceiuri populare de Alexii, de Ziua Şarpelui şi Ziua Peştelui

În tradiţia populară, sărbătoarea face parte din ciclu ritualic de înnoire a timpului, iar Alexie e considerat aducătorul primăverii, cel care face ca pământul să se dezgheţe, vieţuitoarele care au stat ascunse să se trezească şi gâzele să învie.

De Alexii nu se munceşte, iar femeile nu au voie să toarcă, să depene, să folosească foarfece, ace sau cuţite.

În această zi, atmosfera satelor şi spaţiul din jurul gospodariilor erau purificate prin fum şi zgomote de intimidare.

(w460) Alexiile

În sate de munte din Bucovina, în special în zona pomicolă, aspectul popular al Alexiilor încă mai poate fi întâlnit şi acum.

Se aprind focuri în care se aruncă fructe uscate sfinţite de Ziua Crucii, iar tinerii sar peste ele pentru a fi feriţi de boli. Din aceleaşi focuri, femeile iau cărbuni încinşi şi afumă gospodăriile pentru a le feri de dăunători, iar livezile şi grădinile să aibă rod bogat.

În alte zone, există obiceiul de a face amestecuri de mălai şi apă din care se pune câte puţin la fiecare dintre cele patru colţuri ale gospodăriei. Spiritele malefice, precum şi toate jivinele adăpostite în jurul casei în timpul iernii, sunt îndepărtate cu ajutorul zgomotelor făcute prin baterea în diferite obiecte metalice.

În unele locuri, Alexiile erau cunoscute şi sub denumirea de Ziua Şarpelui, deoarece se consideră că în aceasta zi şerpii ies din pământ după ce au hibernat timp de 6 luni, de la 14 septembrie până la 17 martie. În această zi, este interzis să se aducă lut şi surcele în casă, dar dacă a fost adus din vreme, este permis să se astupe cu el micile crăpături din case. Se spune că aşa i se astupă şi ochii şarpelui, să nu se poată apropia de casă şi să nu muşte omul.

Omul lui Dumnezeu Alexie este şi sfântul făcător de minuni pe ape şi, de Alexii, este şi Ziua Peştelui şi începe şi anul nou piscicol.

Se obişnuia ca de 17 martie, pescarii şi familiile lor să mănânce peşte crud pentru a fi feriţi de rele.

Se mergea la biserică, se sfinţea mâncarea făcută din peşte şi se împărţea, apoi se sfinţeau sculele şi bărcile, iar la final avea loc o masă tradiţională la Starostele Pescarilor.

 

Sursa: CrestinOrtodox.ro

 

 

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite