27 martie, Ziua Mondială a Teatrului. Peter Sellars: Este timpul pentru o profundă împrospătare a minților, a simțurilor, a imaginațiilor, a istoriilor și a viitorului nostru

27 martie 2022, 08:39

Anul acesta, Ziua Mondială a Teatrului împlineşte 60 de ani. Din 1962 până astăzi, 60 de figuri semnificative ale teatrului au contribuit cu gândurile lor despre teatru, cultură și pace prin mesajele de Ziua Mondială a Teatrului. Drept urmare, această zi este sărbătorită la nivel global pentru a reaminti oamenilor de marea putere pe care teatrul o are.

În acest an, sărbătorirea Zilei Mondiale a Teatrului se va concentra asupra tinerilor, a următoarei generații, a artiștilor în curs de formare. Prin acest eveniment emblematic, Institutul Internaţional de Teatru (ITI) dorește să ofere următoarei generații de artiști și profesioniști în artă o platformă cu ajutorul căreia să poată face schimb de idei și prin intermediul căreia să se poată prezenta lumii.

În fiecare an, o personalitate recunoscută la nivel internaţional e invitată să comunice reflecţiile sale asupra celei mai vechi forme artistice, teatrul. Mesajul internaţional, tradus în peste 50 de limbi, este citit spectatorilor înaintea reprezentaţiei din seara zilei de 27 martie, apoi este publicat în ziare şi reviste, difuzat la radio şi televiziune. Primul mesaj de Ziua mondială a teatrului a fost scris în 1962, de Jean Cocteau.

În 2022, mesajul este transmis lumii întregi de către Peter Sellars, regizor de teatru și operă, director de festival.

(w460) Peter Sell

„Dragi prieteni,

Pe măsură ce lumea atârnă, în fiecare oră și în fiecare minut, de un flux continuu de știri, v-aș invita pe toți creatorii să pășim în propria noastră privire, în propria noastră realitate și în propria noastră perspectivă asupra timpului și schimbării epice, a conștientizării epice, a reflecției și viziunii epice. Trăim într-o perioadă epică a istoriei umane, iar schimbările profunde și masive pe care le experimentăm, în relațiile ființelor umane cu ele însele, în relațiile dintre ele, precum și în relațiile cu lumi non-umane, tind să depășească capacitatea noastră de a înțelege, articula și exprima.

Nu trăim în fluxul de știri de 24 de ore, trăim la marginea timpului. Ziarele și mass-media sunt complet neechipate și incapabile să se ocupe de ceea ce trăim.

Ce limbaj, ce mișcări, ce imagini ne-ar putea permite să înțelegem schimbările și rupturile profunde pe care le trăim? Și cum putem, în acest moment, comunica, da mai departe conținuturile vieților noastre, nu sub formă de reportaj, ci ca experiențe trăite?

Teatrul este forma artistică a experienței umane.

Într-o lume copleșită de ample campanii de presă, de experiențe simulate, de previziuni teribile, cum am putea să trecem dincolo de nesfârșitele repetări de șiruri de cifre la trăirea experienței caracterului sacru și infinit al fiecărei vieți, al fiecărui ecosistem, al prieteniei sau al calității luminii pe un cer ciudat? Doi ani de COVID-19 au tocit simțurile oamenilor, le-au îngustat viețile, au rupt legături, ne-au adus la nivelul zero al viețuirii omenești.

Ce semințe vor trebui plantate sau replantate în acești ani, care sunt buruienile mult prea mari care ne-au năpădit și care trebuie smulse în totalitate și pentru totdeauna? Sunt atât de mulți oameni aflați la limită. E atât de multă violență resimțită în jur, irațională, neașteptată. Sunt atât de multe sisteme stabile care s-au dovedit a fi structuri ale terorii perpetue.

Unde ne sunt ceremoniile comemorative? De ce anume ar trebui să ne amintim? Care sunt ritualurile care ne permit cel puțin să ne reimaginăm și să începem să repetăm pașii pe care încă nu i-am făcut?

Teatrul unei viziuni cuprinzătoare, al unui scop, al revenirii, al vindecării, al compasiunii, are nevoie de noi ritualuri. Nu avem nevoie de distracții. Avem nevoie să ne adunăm. Avem nevoie să împărțim același spațiu și să cultivăm spațiile comune. Avem nevoie de spații protejate, spații cu adevărat ale ascultării și ale egalității.

(w460) Ziua mondi

Teatrul reprezintă un spațiu, creat pe pământ, al egalității între ființe umane, zei, plante, animale, picături de ploaie, lacrimi, un spațiu al regenerării. Spațiul egalității și al adevăratei ascultări este iluminat de o frumusețe tainică, ce se păstrează vie într-o profundă interacțiune între pericol, stăpânire de sine, înțelepciune, acțiune și răbdare.

În Avataṃsaka Sutra (sutra ghirlandei de flori), Buddha numește cele zece feluri de răbdare în viața omului. Unul dintre cele mai puternice se numește Răbdarea de a le percepe pe toate ca miraje. Teatrul a prezentat mereu viața ca pe un miraj, făcându-ne să privim dincolo de straturile de iluzii, deziluzii, orbiri și negări, cu o forță și o claritate eliberatoare.

Suntem atât de siguri de ceea ce vedem când privim, de felul în care privim, încât nu suntem în stare să percepem, să simțim realitățile alternative, noile posibilități, abordările diferite, relațiile invizibile, conexiunile atemporale.

Este timpul pentru o profundă împrospătare a minților, a simțurilor, a imaginațiilor, a istoriilor și a viitorului nostru. E o lucrare care nu poate fi făcută în izolare, de către oameni care lucrează de unii singuri. E o lucrare care trebuie făcută împreună. Teatrul ne invită să facem asta împreună.

Vă mulțumesc din adâncul sufletului pentru ceea ce faceți.”

Ziua Mondială a Teatrului

Ziua Mondială a Teatrului, creată de Institutul Internaţional de Teatru în cadrul Congresului Mondial din 1961, la Viena, a fost sărbătorită prima dată în 1962, la 27 martie, ziua în care se deschidea stagiunea Teatrului Naţiunilor, la Paris. De atunci, în fiecare an, la aceeaşi dată, comunitatea teatrală internaţională, artişti şi public deopotrivă, centrele naţionale din cele o sută de ţări membre ale Institutului Internaţional de Teatru, celebrează Ziua Mondială a Teatrului, ca un moment de confirmare a forţei de comunicare a artei scenice, ca mod de expresie, dincolo de toate frontierele geografice sau culturale, lingvistice, religioase sau politice.

 

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite