La Biblioteca Academiei Române au fost aniversaţi 30 de ani de la înfiinţarea primului Memorial din lume dedicat victimelor comunismului, cel din fosta închisoare de la Sighet. A fost inaugurată şi o expoziţie temporară, unde puteţi vedea atât fotografii din istoria acestei închisori, cât şi documente de la foşti deţinuţi. Trecutul Penitenciarului de maximă securitate din Sighet e legat, în special, de anii 1950 - 1954, când aici a fost încarcerată, în condiții de exterminare, cea mai mare parte a intelectualităţii româneşti interbelice.

Niculina Moica avea 15 ani când a fost arestată și condamnată la 20 de ani de detenție. A trecut prin infernul închisorilor din Jilava, Târgu Mureș, Botoșani, Arad și Oradea. A fost eliberată după 5 ani, dar ceea ce a trăit în urmă cu 64 de ani o marchează și azi, iar calvarul ei a continuat și după eliberare.

Niculina Moica, pensionară, fost deţinut politic: Nu puteai să spui nimic împotriva regimului, că te arestau imediat. M-am trezit acolo, în seara de Ajunul Crăciunului din ‘59. M-au băgat într-o celulă, singură. Era izolatorul secției, pe urmă am aflat, unde am stat aproximativ o săptămână, timp în care nimeni nu-mi spunea nimic, nu mă întreba nimic. Eram așa de îngrozită, că nu știam ce vor să facă cu mine. Când te vezi în groapa aia de la Jilava ești convins că acolo ți se poate întâmpla orice.

Ana Blandiana, iniţiatoare a proiectului Memorialul Sighet, alături de soţul ei, Romulus Rusan: Felul cum a funcționat Sighetul dovedește în ce măsură a existat un plan al represiunii, plan în care trebuia să se ajungă la spălarea creierelor, iar asta nu se putea face decât prin distrugerea elitelor.

Dan Gheorghe, jurnalist TVR: Regimul comunist a vrut să transforme lagărele staliniste în fabrici, ca să îngroape istoria. Așa s-a întâmplat la Sighet, unde fosta închisoare devine, în anii ’70, fabrică de mături. Iar la Pitești, un alt exemplu, fosta închisoare de acolo devine fabrică de cărămizi.

Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române: Regimul comunist a vrut să apară cumva, între ghilimele spun asta, cu față umană. Și atunci ce era cel mai bine de făcut? Să șteargă memoria, să nu se mai afle niciodată ce s-a întâmplat.

Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței de la Sighet a fost recunoscut, în 1997, drept Ansamblu de Interes Național.