Istoricul şi academicianul Dinu C. Giurescu s-a stins din viaţă, la vârsta de 91 de ani. A fost vicepreședinte al Academiei Române şi, în ultima parte a vieţii, a intrat şi în politică. A făcut parte din conducerea Partidului Conservator şi a fost ales parlamentar din partea USL.

Istoricul Dinu C. Giurescu a publicat peste 30 de volume de autor şi volume în colaborare şi a semnat zeci de prefeţe sau postfeţe, îngrijiri de ediţii, articole, fiind, de asemenea, autorul (în colaborare) a două manuale didactice.

A participat, de-a lungul timpului, la numeroase conferinţe, expuneri, mese rotunde, reuniuni ştiinţifice din ţară şi străinătate, emisiuni la televiziune şi la radio.

În 2013 şi-a donat întregul fond de carte, constituit din mii de volume, Bibliotecii Judeţene ''Alexandru şi Aristia Aman'' din Craiova.

Dinu C. Giurescu s-a născut la 15 februarie 1927, la Bucureşti, într-o cunoscută familie de istorici, tatăl său fiind istoricul Constantin C. Giurescu. A urmat cursurile Colegiului ''Sf. Sava'', apoi cursurile Facultăţii de Istorie din Bucureşti, luându-şi licenţa în anul 1955 şi apoi doctoratul în istorie, la aceeaşi facultate, în anul 1968 - potrivit Agerpres.

A fost muzeograf la Muzeul de Artă din Bucureşti, secţia ''Artă veche românească'' (1956-1964), cercetător în domeniul istoriei diplomaţiei la Oficiul de Studii şi Documentare al Ministerului de Externe (1964-1968), conform Dicţionarului ''Membrii Academiei Române'' (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

În perioada 1968 - 1987 a fost profesor la Institutul de Arte Plastice 'Nicolae Grigorescu' din Bucureşti, titular al cursului de istoria civilizaţiei europene, apoi, între 1988 - 1990, profesor invitat (''visiting professor'') în SUA, la William Paterson College, Wayne, New Jersey şi la Texas A&M University, College Station, Texas, iar în perioada 1990 - 2011 este profesor, apoi profesor consultant la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

Activitatea sa ştiinţifică, reunită în numeroase studii şi lucrări, cuprinde o arie bogată şi diversă: arta românească a secolelor XIV-XVIII ('Contribuţii la studiul broderiilor de la Trei Ierarhi' (1960); 'Arta metalelor preţioase în =DEara Românească în secolele XIV-XVI' (1962) ş.a.); studiul civilizaţiei române în sec. XIV-XVIII ('=DEara Românească în secolele XIV-XV' (1973), lucrare distinsă cu Premiul 'Nicolae Bălcescu' al Academiei Române); caracteristici ale feudalismului românesc şi relaţii economice ('Relaţiile economice ale =DEării Româneşti cu ţările Peninsulei Balcanice în perioada feudalismului timpuriu' (1964); 'Relaţiile economice ale =DEării Româneşti cu Peninsula Balcanică în secolele XIV-XVI' (1965); istoria diplomaţiei româneşti (''N. Titulescu, Documente diplomatice'' (1967) şi ''M. Kogălniceanu, Documente diplomatice'' (1972), în colaborare) ş.a.

A întocmit totodată sinteze de istorie naţională ('Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi' 1971, în colaborare); 'Istoria românilor' (1974-1975, în colaborare); 'Istoria ilustrată a românilor' (1981-1982) ), precum şi monografii, precum 'Ion Vodă cel Viteaz' (1974). O serie de lucrări ale sale sunt consacrate problemelor de istorie contemporană: ''Guvernarea Nicolae Rădescu'' (1996), ''România în al doilea război mondial'' (1999), ''Imposibila încercare. Greva regală 1945'' (1999), ''Cade Cortina de fier: România 1947'' (2002) etc.

Dinu C. Giurescu a fost coordonatorul volumului 'Istoria României în date' apărut în 2003 la Editura Enciclopedică, precum şi al volumului 'România şi comunismul: o istorie ilustrată' (autori Alexandru Ştefănescu şi Ilarion Tiu, Editura Corint), lansat la 10 iunie 2010 la Salonul Internaţional de Carte Bookfest. La 26 noiembrie 2011 a fost lansat, la Târgul de Carte 'Gaudeamus', volumul 'O istorie ilustrată a diplomaţiei româneşti (1862-1947)', ediţia în limba română, avându-i ca autori pe Dinu C. Giurescu, Rudolf Dinu şi Laurenţiu Constantiniu (ediţia în limba engleză a apărut în decembrie 2010).

A militat împotriva demolării unor importante monumente istorice şi de artă, cărora le-a consacrat lucrarea 'The Razing of Romania's Past' (1989), după cum se aminteşte în Dicţionarul ''Membrii Academiei Române''.

La 13 noiembrie 1990 a devenit membru corespondent, apoi, din 21 decembrie 2001, membru titular al Academiei Române. A fost Preşedintele de Onoare al Asociaţiei Tradiţia Militară (ATM), reprezentantă a României în Uniunea Europeană a Asociaţiilor Istorico-Militare.

În perioada 2001-2005 a fost director al Muzeului Țăranului Român.