Analistul Mark Galeotti: Zelenski se joacă cu mintea lui Putin

Redăm argumentele analistului.

***

Președintele ucrainean vorbea în cadrul unui documentar, când a spus că:

„Va exista cu siguranță un moment în care fragilitatea regimului lui Putin se va simți în interiorul statului și atunci prădătorii vor devora prădătorul. Este foarte important, iar ei vor avea nevoie de un motiv pentru a justifica acest lucru. Își vor aminti. Vor găsi un motiv pentru a-l ucide pe ucigaș. Oare va funcționa? Da. Când? Nu știu. Nu știu.”

Există deseori un grad de rătăcire deliberată în declarațiile oficiale ucrainene cu privire la viitorul statului rus și al președintelui său: războiul este o aventură politică, dar și militară. Șeful serviciilor de informații militare, Kirilo Budanov, de exemplu, a fost deosebit de asiduu în a trolla Kremlinul, afirmând că Putin are cancer și va muri „foarte curând” (în ianuarie), că era pe cale să fie răsturnat printr-o lovitură de stat (în mai) și că Rusia va fi divizată în numeroase state noi (în februarie anul trecut).

Cu siguranță, zvonurile despre starea de sănătate a lui Putin, în vârstă de 70 de ani, circulă de mult timp, în special pe conturi anonime de socializare cu o proveniență extrem de îndoielnică. Se știe că are probleme cu spatele de când a fost aruncat de pe un cal, cu ani în urmă, și este posibil să fie, de asemenea, imuno-compromis, ceea ce explică măsurile extraordinare (și uneori fariseice) de biosecuritate luate pentru a-l apăra de Covid-19. Cu toate acestea, afirmațiile sumbre privind Parkinson, cancerul de sânge și altele asemenea nu au fost niciodată susținute, iar eu aud de cel puțin cinci ani afirmații potrivit cărora Putin va muri „în șase luni” din partea vocilor anti-Kremlin de la Moscova.

Cu toate acestea, în condițiile în care regimul rus a devenit atât de personalist, sănătatea liderului este o problemă cu adevărat existențială. Chiar și suspiciunea că nu-și poate îndeplini sarcinile sau că va dispărea în curând riscă să îi determine chiar și pe loialiști să își reconsidere loialitatea sau cel puțin să pornească noi intrigi politice subterane.

Acest lucru face parte, fără îndoială, din calculele Kievului. Agitarea spectrului sfârșitului lui Putin ajută la încurajarea aliaților occidentali potențial ezitanți, dându-le de înțeles că nu va deveni un război hidos de costisitor pentru totdeauna. La urma urmei, deși unele voci precaute sugerează că un nou lider ar putea fi chiar „mai rău” decât Putin, în practică acest lucru este foarte puțin probabil. Nici o persoană nu are autoritatea personală de a intra fără probleme în acest gol, ceea ce înseamnă că se va materializa probabil un proces de formare a coalițiilor pentru a trage centrul de greutate politic departe de extreme și implicând o generație politică mai tânără, care este mai degrabă cleptocrată pragmatic decât naționalist-răzbunătoare.

Cu toate acestea, mult mai important este faptul că, prezentându-l pe Putin ca pe un Cezar al zilelor noastre, pe cale să fie înjunghiat până la moarte de către cei în care avea încredere, Zelenski face, de asemenea, tot ce poate pentru a adânci paranoia care învăluie deja politica rusă. Pentru moment, cel puțin, șansele ca în Piața Roșie să aibă loc vreo lovitură de stat sau regicid politic sunt extrem de mici. Forțe armate și servicii de securitate multiple și concurente se supraveghează, se verifică și se contracarează reciproc, de la Serviciul Federal de Protecție (care furnizează regimentul de la Kremlin și gărzile de corp ale lui Putin), la poliția politică a Serviciului Federal de Securitate și la diviziile armatei și ale Gărzii Naționale cu sediul în Moscova și în jurul acesteia.

Cu toate acestea, în ce măsură Putin, un om care nu are încredere cu ușurință, care a asistat la prăbușirea nu doar a două regimuri autoritare (Uniunea Sovietică și Germania de Est) și care crede cu adevărat că CIA – și MI6 – răstoarnă cu o ușurință dezgustătoare regimurile din Orientul Mijlociu și chiar din Eurasia post-sovietică, ar putea avea încredere în astfel de garanții? Într-adevăr, cât de mult ar trebui să creadă? Cei care contează cu adevărat nu sunt blestemații de profil înalt (dar cu influență redusă), cum ar fi managerul Grupului Wagner, Evgheni Prigojin, sau conducătorul războiului cecen Ramzan Kadîrov. În schimb, elita mai largă reprezintă cel mai mare risc pentru el, formată nu din „putiniști”, ci din oportuniști cinici care și-au croit drumul spre o prosperitate prost dobândită prin susținerea lui, dar care probabil că l-ar sacrifica în numele păstrării acestei prosperități.

Moartea lui Putin ar face, aproape fără îndoială, ca sfârșitul războiului să fie mai ușor. Noii conducători ai Rusiei ar putea încerca să arunce vina pentru invazie numai pe umerii lui, oricât de lașă și transparentă ar fi această tactică, iar problema cel puțin a procesului său pentru crime de război ar dispărea.

Cu toate acestea, scopul real al unor astfel de declarații precum cele ale lui Zelenski, dincolo de exprimarea credinței sale în natura esențialmente canibalică a politicii Kremlinului, este de a încerca să planteze câteva semințe de îndoială și suspiciune în plus. Războiul este, la urma urmei, un efort de voință, iar orice lucru care l-ar putea face pe Putin să fie puțin mai suspicios față de ai săi, puțin mai distras, puțin mai izolat, ar putea valora la fel de mult ca un Challenger 2 pe termen lung.