Anul 2018 a fost unul bogat în evenimente în lumea tenisului mondial și plin de satisfacții pentru tenisul românesc. A fost anul în care Simona Halep a câștigat primul trofeu de Grand Slam, iar Mihaela Buzărnescu, aproape necunoscută anul trecut în circuitul WTA, a ajuns între primele 20 de jucătoare ale lumii și a câștigat primul său titlu WTA. La rândul său, Marius Copil a ajuns pe cel mai bun loc al carierei și a jucat un meci istoric cu Federer.

Anul a marcat revenirea Serenei Williams în tenis, după ce a născut o fetiță, dar și revenirea lui Novak Djokovic în postura de lider mondial. Roger Federer a reușit, la 37 de ani, să se mențină în topul celor mai buni jucători ai lumii. Legendarul elvețian și-a apărat titlul de la Australian Open, a revenit pentru scurt timp în fotoliul de lider mondial, pentru a încheia anul pe locul 3. Rivalul și prietenul său Rafael Nadal a bifat al 11-lea trofeu la Roland Garros și, după ce a fost aproape tot anul numărul 1 mondial, o accidentare pe final de sezon l-a coborât pe locul secund în clasamentul ATP la final de an.

Simona Halep, primul Grand Slam și numărul 1 mondial

2018 a fost, așa cum  Simona însăși spunea într-un interviu, cel mai bun al carierei. Imaginile cu Simona Halep aclamată de 15.000 de suporteri pe Arena Naţională din Bucureşti, după ce a cucerit titlul la Paris, primul Grand Slam din carieră, au făcut înconjurul lumii.

Simona a mai jucat finală la Australian Open și s-a aflat aproape tot anul pe locul 1 mondial, reușind să termine al doilea sezon consecutiv în postura de lider mondial.

Românca s-a mai impus la Rogers Cup, în Montreal, dar și în China, la Shenzhen Open, chiar la începutul anului. Liderul WTA a mai jucat finale la turneul de la  Roma (pierdută în fața Elinei Evitolina) și la Cincinnati (cu Kiki Bertens).

Deși o accidentare la spate i-a încheiat prematur sezonul și a împiedicat-o să participe la Turneul Campioanelor, Simona a reușit să-și păstreze poziția de lider.

Dublă la Shenzen, fără spectatori și cu meciuri care nu s-au văzut la televizor

Anul a început pentru Simona Halep la  Shenzen, în China, unde  cucerit trofeul atât la simplu, cât și la dublu, alături de Irina Begu. În prima finală, Simona a învins-o pe Katerina Siniakova cu 6-1, 2-6, 6-0, obținând al 16-lea titlu al carierei.

Din cauza ploii, meciul a fost amânat câteva ore bune, apoi mutat în sală.  Partida s-a jucat fără spectatori și nu a putut fi televizată. Nu a putut fi urmărită în direct nici finala de la dublu, în care Simona Halep a învins-o din nou pe Siniakova, de această dată având-o alături pe Irina Begu.

Maratonul de la Australian Open, cu cel mai lung meci din cariera Simonei

În aceeași lună, ianuarie, la Australian Open, Simona avea să fie învinsă în a treia finală de Grand Slam din carieră, după cele două pierdute la Roland Garros, în 2014 în fața Mariei Șarapova  şi în  2017, în fața Jelenei Ostapenko. De această dată, Simona pierdea în fața danezei Caroline Wozniacki.

A fost o înfrângere  cât o victorie, pentru că, până în acest an, Simona nu trecuse de sferturi la Melbourne, iar la ediţiile din 2016 şi 2017 pierduse încă din primul tur.

Simona era lider mondial, Caroline era locul 2, iar miza era uriașă pentru amândouă: primul titlu de Mare Şlem al carierei pentru fiecare dintre ele și, bonus, poziţia de număr 1 mondial în clasamentul WTA.

Pentru Simona, accidentată la picior încă din primul meci, drumul către finală a fost un maraton și o întreagă aventură. Niciun episod nu a fost ușor, iar  Simona a câștigat cel mai lung meci al carierei, cu americanca Lauren Davis. După patru ore, meciul s-a încheiat cu incredibilul scor de 4-6, 6-4, 15-13.

Simona a avut un meci extrem de dificil, dar și foarte frumos și în semifinale, unde a întâlnit-o pe nemțoaica Angelique Kerber, fost lider mondial. Meciul, încheiat la scorul 6-3, 4-6, 9-7, a fost desemnat cel mai bun al anului.

După un parcurs atât de complicat, finala cu Wozniacki a fost una epuizantă, în care Simona a cedat fizic în fața atleticei sportive daneze. Simona a pierdut în trei seturi, iar după meci a ajuns la spital, cu perfuzii.

Drumul spre Roland Garros. Momentul Șarapova

Dacă sezonul pe zgură al Simonei în 2017 a fost unul excelent, cu semifinale la Stuttgart, titlu la Madrid și finală la Roma, încununat cu finala la Roland Garros pierdută neașteptat cu nou venita Ostapenko, în 2018 Simona era eliminată în sferturi atât la Stuttgart cât și la Madrid.

La Turneul de la Roma  avea să le învingă  pe Naomi Osaka (la care pierduse în semifinale la Indian Wells) și pe Caroline Garcia pentru a ajunge în semifinale față în față cu Maria Șarapova, vechiul ei coșmar. Reușise însă să obțină o primă victorie a carierei în fața rusoaicei în 2017, la Beijing, turneu unde a și devenit pentru prima dată numărul 1 mondial după o victorie în fața Jelenei Ostapenko în semifinale.

Simona trece în trei seturi de Șarapova, 4-6, 6-1, 6-4, obținând a doua victorie consecutivă în fața rusoaicei care, până la Beijing, reuşise să câştige toate cele şapte partide disputate împotriva româncei.

Ca și anul anterior, când jucase însă cu o accidentare gravă la gleznă,  Simona pierde finala în fața ucrainencei Elina Svitolina. Însă încrederea dobândită după finala jucată la Australian Open  și momentul Șarapova erau acolo și parcă prevesteau că avea să urmeze ceva măreț în cariera Simonei…

Roland Garros 2018. „Visez la acest trofeu de la 14 ani”

Imaginile cu Simona Halep îmbrățișându-și în lacrimi antrenorul, pe Darren Cahill, după cea mai mare victorie a carierei, au făcut înconjurul planetei. A fost o descătușare de energie și de emoție surprinsă de televiziunile din întreaga lume.

Pentru Simona, care se afla pentru a patra oară într-o finală de Grand Slam, niciodată câștigată până atunci, avea să fie un vis împlinit. Un vis pe care îl avea de la 14 ani, cum avea să mărturisească.

După finala pierdută surprinzător anul precedent în fața unei jucătoare de 20 de ani care nu se afla printre favorite, așteptările din acest an păreau a fi moderate.  Simona era favorită pe hârtie, dar, așa cum se văzuse clar cu un an înainte, acest lucru nu era suficient, iar turneul era unul deschis oricărui rezultat.

Situația a fost cel mai bine descrisă de Martina Navratilova înainte de începerea turneului: „Cea mai plauzibilă câștigătoare este, probabil, Simona Halep, care este numărul 1 mondial, a făcut finală aici anul trecut și zgura este suprafața ei  favorită. Dar, la fel de bine, poate să nu ajungă în săptămâna a doua. Pentru mine este favorită, deși o mare îndoială e dată de  cât de ușor a pierdut finala de la Roma cu Svitolina. Cealaltă  îndoială vine, desigur, din faptul că nu a câștigat niciodată un Slam. Și presiunea pentru acel prim titlu e tot mai mare.”

La Paris, în 2018, niciun meci nu avea să fie ușor pentru Simona Halep. După ce debutul ei la turneu a fost amânat din cauza ploii, Simona trece în trei seturi de americanca Alison Riske, după ce pierde primul set, 2-6, 6-1, 6-1.

La finalul turneului, Riske avea să o felicite pe Simona într-un mesaj simpatic postat pe Twitter: „Sunt onorată pentru că am jucat un rol mic în a o ajuta pe Simona Halep să câștige primul ei Slam.”

În turul doi, Simona a trecut de o altă americancă, Taylor Townsend, 6-3, 6-1. A fost un meci despre care Simona a spus că a fost foarte greu, „chiar dacă scorul arată că a fost ușor.”

În turul trei, primul set cu nemțoaica Andrea Petkovic a fost dificil, adjudecat de Simona cu 7-5. Pe al doilea l-a câștigat ușor, ajutată și de faptul că jucătoarea din Germania  s-a accidentat încă din primul game.

Andrea transmitea la finalul turneului unul dintre cele mai frumoase mesaje pentru Simona: „Îți mulțumim pentru tot ceea ce ne înveți”, dar și o replică acidă la adresa criticilor româncei: „Pentru toți haterii care spuneau că nu va câștiga niciodată un Slam pentru că este slabă mental, uitați aici! Fiecare are propriul ritm și presupusele eșecuri sunt adesea doar punți în viața cuiva.”

În optimi, românca trecea în două seturi, 6-2, 6-1, de tânăra belgiancă de pe locul 16, Elise Mertens.

Simona ajungea în sferturi și avea să întâlnească de acum încolo jucătoare puternice, de top, toate câștigătioare de Grand Slam. Dar, mai ales, avea să o întâlnească pe cea mai dificilă adversară: ea însăși. Pentru că a fost nevoie ca Simona să se depășească de la meci la meci, să joace mai bine, din ce în ce mai bine, pentru a reuși acolo unde eșuase deja de trei ori.

Simona o întâlnea pe Angelique Kerber, fost lider mondial și câștigătoare a două Grand Slam-uri,  pentru prima dată după semifinala epică de la Australian Open, când salvase două mingi de meci.

În primul set, Simona a fost condusă cu 4-0 și a revenit spectaculos, însă a pierdut la tie break. Sportiva noastră și-a adjudecat următoarele două seturi, 6-3, 6-2 pentru a reveni, a treia oară în carieră, în semifinale la Open-ul francez.

“Aveam nevoie să joc un meci așa strâns, mai ales cu Kerber. Nu este prea confortabil să joci contra ei. Mă bucur că am făcut un meci bun, că am putut să câștig și că am jucat mai bine decât la meciul precedent”, declara Simona Halep prin telefon pentru TVR, după meci.

Semifinala cu  Garbine Muguruza se anunța a fi o nucă deosebit de tare. Spaniola de pe locul 3 mondial era fost lider WTA, câștigătoare la Roland Garros și la Wimbledon. În plus, o conducea pe Simona în meciurile directe cu 3-1, iar în ultimul meci dintre ele, finala din 2017 de la Cincinnati, o învinsese pe Simona cu un neverosimil 6-1, 6-0.

Statisticile nu au contat însă în acest meci, în care Simona a dominat clar și a câștigat în minimum de seturi: 6-1, 6-4. A fost o semifinală cât o finală,  o partidă cu o încărcătură aparte, despre care românca a spus că este a doua cea mai satisfăcătoare a carierei, după cea cu Șarapova.

Marea finală. „Simonaaaaa! Ai reușit! Sunt atât de fericită pentru tine!”

Pentru a patra oară în carieră și pentru a treia pe Philippe Chatrier, Simona Halep juca o finală de Grand Slam, visul oricărui jucător de tenis. De data aceasta, o avea în față pe americanca Sloane Stephens.

După ce lipsise mai bine de jumătate de an din circuit și căzuse foarte mult în clasament, Sloane a surprins pe toată lumea  în 2017 când, total neașteptat, a câștigat US Open. În plus, americanca era deținătoarea unui record impresionant: nu pierduse nicio finală din cele șase jucate în carieră.

În schimb, la meciurile directe dintre ele, Simona avea avantajul de a conduce cu 5-2.

Meciul nu a început bine pentru Simona. Sloane Stephens a câștigat primul set cu 6-3, în 41 de minute. La set și 2-0 pentru Sloane Stephens, Simona se afla în situația Jelenei Ostapenko la finala din anul precedent. În 2017, Simona era cea care avea set și conducea cu 3-0 în setul secund, moment în care letona de 20 de ani a început să întoarcă hotărât soarta jocului.

Iar Simona pare că vrea să-și ia revanșa. La 2-0 în setul secund, lidera mondială își face serviciul, apoi reușește primul ei break în  meci pentru a egala, apoi își face din nou serviciul și preia conducerea. Face încă un break și este 4-2 pentru ea, însă Sloane reușește imediat break la zero și scorul ajunge la 4-3, după care americanca își face serviciul, egalează și ajunge două ghemuri de câștigarea finalei.

La 4-4, Simona își face serviciul, iar Sloane servește pentru a rămâne în set. Simona face însă break, în aplauzele lui Darren Cahill și împinge meciul în decisiv.

În setul 3, Simona își face serviciul în primul game, după ce fusese condusă cu 30-0.  Reușește apoi break-ul, după care își face serviciul și este 3-0 pentru ea. Urmează al doilea break și încă un serviciu, pentru un neverosimil este 5-0 în setul trei.

La acest scor, americanca a reușit să-și facă serviciul și să obțină primul game din decisiv. Și ultimul, pentru că Simona a servit pentru meci și, ajutată și de singurul ei as din finală, a reușit să încheie meciul și să obțină primul titlu de Grand Slam din carieră.

Simona Halep făcea istorie la Roland Garros. Bucuria victoriei a fost pe măsura așteptării. Căci drumul fusese lung și greu pentru fata din Constanța devenită cea mai bună jucătoare de tenis a lumii.

Imaginile de atunci spun totul despre emoții, munca, determinarea, sacrificiile care au adus-o până în acel moment, cel mai important al carierei unui sportiv.

La 10 ani după ce triumfa la Roland Garros în turneul junioarelor și după alte două finale jucate aici, Simona Halep își  îndeplinea visul de a obține mult râvnita Cupă Suzanne-Lenglen. Victoria venea la 40 de ani după ce Virginia Ruzici reușise aceeași performanță în 1978.

Campioana de la Roland Garros avea să primească numeroase mesaje de felicitare de la persoane din lumea tenisului, de la tenismeni, de la foste și actuale jucătoare de top ale lumii. Printre cele mai frumoase, cel venit de la campioana cehă Petra Kvitova: „Simonaaaaa! Ai reușit! Sunt atât de fericită pentru tine. Bucură-te de fiecare clipă! Meriți atât de mult acest moment.”

Simona a dezvăluit apoi mesajele primite anterior de la jucătoarea din Cehia: „Petra mi-a trimis câteva mesaje după ce am pierdut anul trecut aici și după finala de la Melbourne. Mi-a spus: Va veni. Trebuie doar să continui să muncești.„

Jucătoarea anului, lider mondial și numărul 1 în preferințele fanilor

Simona Halep declara  în „New York Times” că 2018 a fost cel mai bun an al carierei, iar statisticile îi dau dreptate. Simona este lider mondial,  a fost declarată jucătoarea anului de către Asociația Profesionistă de Tenis, WTA și a fost numită, pentru prima dată, ITF World Champion. Tot în premieră a fost inclusă în primii 10 sportivi dominanți ai lumii în 2018, în topul realizat de ESPN.

Simona a fost votată pentru al doilea an consecutiv favorita suporterilor în circuitul WTA. Și nu este deloc puțin, dacă ne gândim că doar patru jucătoare au fost numite favorite ale publicului în cei zece ani de palmares ai acestui titlu onorific. Rusoaicele Maria Şarapova şi Elena Dementieva au obţinut trofeul câte o dată, iar apoi poloneza Agnieszka Radwanska, recent retrasă din activitate, s-a impus de şase ori la rând, între 2011 şi 2016. Anul trecut, Simona a pus capăt supremației jucătoarei din Polonia.

Și Lovitura anului, votată tot de suporteri, îi aparține  Simonei Halep. A fost în martie, la turneul de la Miami, în meciul cu Radwanska. Simona pierdea acel meci, dar lovitura ei, declarată și lovitura lunii martie, avea să fie votată cea mai bună din tot sezonul.

Cinci din Top 10 cele mai bune meciuri ale anului sunt meciuri de-ale Simonei, în timp ce un altul este finala dintre Mihaela Buzărnescu și Petra Kvitova de la Praga. Cel mai bun meci al anului a fost desemnat semifinala cu Angelique Kerber de la Australian Open.

Pe locul 2 în acest top este finala de la Roland Garros cu Sloane Stephens.

Următorul meci al Simonei în acest top este partida maraton cu Lauren Davis de la Australian Open.

Pe locul 7 în topul celor mai bune meciuri ale anului este o altă finală cu Sloane Stephens, de data aceasta la Montreal, câștigată tot de Simona Halep.

Iar pe locul 9 este singurul meci pierdut de Simona din cele 5 aflate în acest top, finala epuizantă de la Australian Open.

2019 și noi provocări pentru Simona

Rămasă fără antrenor principal, după ce Darren Cahill a luat pauză un an pentru a sta mai mult cu familia și cu probleme la spate care i-au compromis finalul de sezon, Simona Halep este încrezătoare și are noi obiective în 2019.

Își dorește ca România să aibă succes la Fed Cup, unde întâlnim puternica echipă a Cehiei, dar și noi succese la turneele de Grand Slam și, de ce nu, încă un an de lider mondial.

„Pe partea profesională mi-aș dori să fac treabă foarte bună la Fed Cup. Este unul dintre obiectivele mele mari. Bineînțeles că, pe partea individuală, aș vrea să merg foarte bine în turneele de Grand Slam. Și de ce nu, pot să îndrăznesc să spun că mi-aș dori încă un an de Nr. 1, ceea ce este foarte greu. Însă trebuie să visez, pentru că altfel nu reușești nimic. Pe partea personală să am cât mai multe vacanțe, pentru că anul acesta am simțit că mă ajută. În trecut, nu am mers în foarte multe vacanțe, fiind foarte focusată pe ceea ce îmi doresc să fac în tenis. Dar, dacă pot să găsesc o balanță, mă ajută foarte mult să mă relaxez”, a declarat sportiva într-un interviu acordat TVR spre finalul anului.

Mihaela Buzărnescu, povestea unei învingătoare

După ani de zile de accidentări și greutăți, sportiva a intrat în acest an în topul celor mai bune jucătoare ale lumii, scriind astfel una dintre cele mai zbuciumate și frumoase povești din tenisul feminin.

O junioare impecabilă, un parcurs aproape perfect și o poveste care nu avea cum să dea greș – așa se vedea lumea Mihaelei Buzărnescu în 2005, când câștiga cel mai important turneu de juniori, Orange Bowl, chiar în fața Agnieszkai Radwanska.

La 18 ani, când era în topul mondial al junioarelor, a suferit o accidentare gravă la umăr și tenisul părea că va deveni doar amintirea unor vremuri frumoase.

Până în 2017 s-a chinuit undeva dincolo de locul 500 WTA, apoi a urmat explozia.

„În urmă cu doi-trei ani, jucam turnee Futures și nu credeam că o să pot atinge acest nivel. […] Sunt fericită că o să fiu pe afişul turneului de anul viitor, e ceva incredibil pentru mine!”,  declara Mihaela în august, la San Jose, ținând în brațe cel mai important trofeu al ei de până acum.

Era primul triumf într-un turneu WTA, care marca și accesul între cele mai bune 20 de jucătoare ale planetei.

La începutul lui 2017, Mihaela Buzărnescu ocupa locul 541 în clasamentul mondial, pentru ca, la distanță de un an, în ianuarie 2018, să ajungă în prima ei finală WTA.

Avea 29 ani,  era locul 57 WTA și reușea la Hobart cel mai bun rezultat al carierei de până atunci. Avea să fie învinsă de belgianca Elise Mertens 6-1, 4-6, 6-3, dar urca  în clasamentul mondial pe locul 44, cea mai bună clasare a sa. În 2019, Mihaela este principala favorită la Hobart.

În mai, Mihaela Buzărnescu împlinise 30 de ani, era locul 37 WTA și juca a doua finală WTA a carierei, la turneul de la Praga. Era învinsă într-un meci spectaculos, în trei seturi, 4-6, 6-2, 6-3, de cehoaica Petra Kvitova, a doua favorită a turneului și locul 10 WTA. Meciul a fost inclus în top 10 cele mai bune partide ale anului.

Tot în mai, la turneul de la Strasbourg, Mihaela câștiga trofeul în proba de dublu, alături de Raluca Olaru, în timp ce la simplu ajungea până în semifinale.

În iunie, la Roland Garros, Mihaela, locul  33 WTA și aflată pentru prima oară pe tabloul principal la Open-ul francez,  obţinea  cea mai mare victorie a carierei, învingând-o cu 6-3, 7-5 pe ucraineanca Elina Svitolina, a patra favorită. În urmă cu exact un an, românca era pe locul 377 mondial.

Tot în iunie, Mihaela repetă performanța și o elimină din nou pe Elina Svitolina, cu 6-3, 6-2, pentru a se califica în semifinale la Birmingham, pe iarbă.

În august, Mihaela reușea rezultatul carierei,  câştigând primul titlu WTA din carieră, după ce a învins-o categoric pe grecoaica Maria Sakkari, cu 6-1, 6-0, în finala turneului de la San Jose (California), dotat cu premii totale de 799.000 de dolari.

.@MikiBuzarnescu gives a special thanks after capturing her first WTA title at @MubadalaSVC! pic.twitter.com/cDfx8t4hPT— WTA (@WTA) August 6, 2018

Până în finală, Buzărnescu a trecut în primul tur de americanca Sachia Vickery, cu 6-3, 4-6, 6-3, în optimi a învins-o pe tânăra americanca Amanda Anisimova (16 ani), cu 7-5, 2-6, 6-1, în sferturi a câştigat în faţa australiencei Ajla Tomljanovic 6-1, 7-5, iar în semifinale s-a impus în faţa belgiencei Elise Mertens, cu 4-6, 6-3, 6-1.

Parcursul excelent al Mihaelei Buzărnescu în acest an ar fi continuat cu siguranță, dacă o accidentare teribilă nu ar fi ținut-o departe de teren pentru câteva luni, făcând-o să rateze  ultima parte a sezonului și participarea la U.S Open.

S-a întâmplat în turul al doilea la turneul de la Montreal, într-un meci cu aceeași Elina Svitolina pe care o învinsese de două ori. Din păcate, Mihaela a ieșit în lacrimi de pe teren, cu piciorul drept în ghips, într-un scaun cu rotile, iar recuperarea a fost una lungă.

Noi obiective: Top 10 mondial și un titlu la Fed Cup

După ascensiunea fulminantă care a dus-o până pe locul 20 mondial, și după ce și-a revenit în urma accidentării din Canada, Mihaela Buzărnescu vrea să înceapă în forță noul sezon.  Aflată în acest moment pe locul 24 WTA, Mihaela vrea să revină între primele 20 de jucătoare ale lumii.

Românca nu vrea însă să se oprească aici. Visează la top 10 WTA: „Vreau să reintru în top 20 și top 10. Foarte multă lume mi-a spus că am potențial de top 10 și eu cred la fel. Nu este ceva ce nu poate fi făcut. Voi juca și voi lua în considerare cele mai importante turnee. Voi jongla și cu cele de categorie mai mică. Dar, pentru a atinge top 10 trebuie să ai rezultate bune în turneele de Grand Slam.”

Top 10 mondial nu este, însă, singurul obiectiv. Mihaela speră să ajute echipa Fed Cup să câștige un titlu în 2019.

Andreea Mitu și Irina Begu, campioanele de la București

În iulie, la turneul de la București,  Andreea Mitu (24 de ani, 812 WTA) devenea prima jucătoare de tenis româncă după Ruxandra Dragomir, care câștiga un turneu după ce a devenit mamă. Alături de Irina Begu, (27 de ani, 42 WTA), Andreea câștiga finala BRD Bucharest Open la dublu,  învingând perechea Danka Kovinici (Muntenegru, 23 de ani, 134 WTA)/Maryna Zanevska (Belgia, 24 de ani, 166 WTA) în două seturi, 6-4, 6-3.

Andreea Mitu câștiga trofeul la doar șapte luni după ce devenise mamă. „Mă simt foarte puternică să câștig acest titlu alături de fiul meu”, declara sportiva, mărturisind că nici nu visa, în urmă cu o săptămână, să câștige turneul.

La festivitatea de premiere a participat și Adam, băiețelul Andreei, care a fost fotografiat cu trofeul, în brațele mamei lui.

Marius Copil, meci istoric cu marele Federer, după turneul carierei la Basel

Și pentru Marius Copil, 2018 a fost cel mai bun an al carierei. A jucat primele finale ATP și a reușit cea mai bună clasare ATP.

În februarie, Copil juca prima finală ATP a carierei în turneul de la Sofia, dotat cu premii totale de 501.345 euro, și era   învins de bosniacul Mirza Basic,  cu 7-6 (6), 6-7 (4), 6-4.

Marius a făcut un turneu de vis la Basel, încununat de finala jucată cu Roger Federer.  În cel mai bun turneu din carieră, românul a trecut până în finală de croatul Marin Cilic, numărul şase mondial, pe care l-a eliminat în optimile de finală (7-5, 7-6), şi de germanul Alexander Zverev, al cincilea jucător al lumii, în faţa căruia s-a impus în semifinale (6-3, 6-7, 6-4).

Marius Copil, locul 93 ATP, venit din calificări, a fost învins în finală,  7-6 (5), 6-4, de Roger Federer.

Copil l-a condus pe  Federer în ambele seturi, dar a cedat în fața marelui jucător elvețian, care a evoluat chiar la el acasă. Federer l-a felicitat după meci pe Copil, care a urcat după acest turneu pe locul 60 în lume, cea mai bună clasare a carierei.

„Sper să fie doar începutul unui nou drum pentru mine. Un drum pe care mi l-am dorit și pentru care am muncit atât de mult. Am trăit fiecare punct din finală în fața lui Federer și mă bucur că l-am avut ca adversar. Am învățat foarte multe din această experiență”, a scris sportivul, pe pagina sa de Facebook, după meci.

https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2FMariusCopil%2Fposts%2F1140797996076127%3A0&width=500

Serena s-a întors

Anul 2018 a marcat întoarcerea în circuit a Serenei Williams, la 37 de ani, după ce a dat naștere unei fetițe. Americanca a dovedit că poate încă să joace la cel mai înalt nivel, ajungând în acest an în două finale de Grand Slam consecutive.

A fost însă învinsă de fiecare dată, la Wimbledon de nemțoaica Angelique Kerber, iar la U.S Open de japoneza Naomi Osaka.

Serena, deținătoarea a nu mai puțin de 23 de titluri de Grand Slam,  a ratat astfel șansa de a o egala pe Margaret Court, care a câştigat 24 de turnee de Grand Slam în carieră.

În finala de la US Open 2018, Serena a fost și în centrul unui scandal care i-a umbrit bucuria victoriei adversarei sale, vizibil afectată .  Williams s-a enervat de mai multe ori  în timpul finalei de la Flushing Meadows și a primit avertizări de fiecare dată. În setul doi, după  o dispută cu arbitrul de scaun, Serena o penalizare de un game.

Rămâne de văzut dacă în 2019 Serena își va recăpăta forma de dinainte de naștere și își va relua dominația în tenisul feminin.

Federer, Nadal și Djokovic continuă să domine circuitul ATP

În tenisul masculin își continuă dominația cei trei titani – veteranul Roger Federer, considerat de mulți drept cel mai bun jucător al tuturor timpurilor, prietenul și rivalul său, Rafael Nadal și puternicul  sârb Novak Djokovic.

Dacă anul trecut Federer și Nadal își împărțeau trofeele de Grand Slam (elvețianul Australian Open și Wimbledon, spaniolul Roland Garros și US Open), anul acesta le-au împărțit și cu Novak Djokovic.

Câștigând, la 36 de ani, al 20-lea Grand Slam al carierei la Australian Open, Roger Federer a izbucnit în lacrimi după victoria cu Marin Cilic, 6-2, 6-7, 6-3, 3-6, 6-1.

La fel de emoționat va fi, câteva luni mai târziu, și Rafael Nadal, după ce va obține la Paris al 11-lea trofeu de la Roland Garros, consolidându-și poziția de lider mondial.

După ce a lipsit o perioadă de pe teren și a căzut foarte mult în clasamentul ATP din cauza unei accidentări, Novak Djokovic a revenit la fel de puternic ca altădată. A câștigat două turnee de Grand Slam într-un an (Wimbledon și US Open) și a încheiat sezonul în postura de lider mondial.