Atenție la stilul de viață! Cum se manifestă diabetul și care sunt transformările pe care le suferă organismul înainte și după ce se declanșează boala

14 noiembrie, Ziua Mondială de luptă împotriva diabetului. Tema zilei, “ Familia şi diabetul – Diabetul preocupă fiecare familie”

Carbohidrații se descompun în glucoză și cresc glicemia

Când mâncăm alimente ce conțin carbohidrați, aceștia sunt descompuși în stomac și în restul sistemului digestiv în glucoza, care e un tip de zahar simplificat.

Avem nevoie de glucoză din mâncare pentru că ne furnizează energie. Alimentele bogate in carbohidrați sunt făinoasele, dulciurile, laptele și unele lactate, fructele.

Glucoza ajunge în fluxul sanguin și corpul detectează creșterea nivelului în sânge, glicemia.

Ca răspuns, pancreasul, care este o glandă mica situată sub stomac, este gata să elibereze un hormon, numit insulină.

Insulina ajută corpul să preia energia din mâncarea pe care o ingeram. Fluxul sanguin transportă apoi glucoza și insulina pentru a le livra fiecărei celule aflate în nevoie.

Insulina permite glucozei să pătrundă în celula unde poate fi transformată în energie. Insulina este precum o cheie care deschide ușile celulelor pentru a face loc glucozei înauntru.

Astfel, nivelul glucozei începe să scadă, dar glicemia poate fi refăcută de ficat din stocurile pe care acest organ le poate elibera. Din nou, nivelul glucozei în sânge crește, iar pancreasul eliberează iar insulina pentru a transporta aceasta în sânge, la celula musculară, pentru a deschide poarta care o va lăsa să pătrundă înăuntru.

Organismul funcționează impecabil cu glucoza la nivel optim. Nu-i place dacă nivelul crește!

Balanța se autoreglează în funcție de cantitatea și felul de mâncare, de acțiunile pancreasului și ficatului.

Dar la o parte din oameni sistemul nu funcționează corect. Aceștia fac diabet, care este de două tipuri principale: Tip 1 și Tip 2.

Ce este diabetul de tip 1 și cum se manifestă

În diabetul de tip 1, organismul nu produce insulina. Între cauzele presupuse, un răspuns autoimun în care se distrug celulele producătoare de insulina din pancreas sau procese genetice încă necunoscute. 10% din cazurile totale de diabet sunt de tip 1.

Îl fac persoanele sub 40 de ani și este cel mai frecvent tip întâlnit la copii. Aici mâncarea bogată în carbohidrați este transformată normal în glucoză, Aceasta glucoză este deversată în sânge.

În mod normal corpul ar trebui să producă insulina pentru a ajuta glucoza să pătrundă în celule, dar pancreasul nefabricând insulina glucoza rămâne în sânge și creste tot mai mult.

Organismul încearcă să scadă glicemia și transporta surplusul la rinichi. De aceea persoanele încă nediagnosticate cu diabet de tip I au nevoie să urineze des.

Fiind nevoiți să filtreze cantități mari de urină, rinichii au nevoie de cantități mari de apa, așa că persoanele cu diabet tip I sunt foarte însetate.

Dar urina bogată în glucoza creează un mediu favorabil înmulțirii bacteriilor – așa apar ciuperci, leziuni.

Glicemia crescută în permanență determină și proliferarea mai rapida a bacteriilor și în răni superficiale, care se vor vindecă mai greu.

Glucoza se poate acumula și-n cristalin, lichidul transparent din fata globului ocular devenind opac. De aceea o parte din persoanele nediagnosticate cu tipul 1 au vederea blurată.

Pentru că glucoza nu mai intră în celule pentru a deveni energie, unele persoane reclamă slăbiciune, oboseală, neputând să îndeplinească activități obișnuite.

Corpul însă are nevoie de o sursă de energie pentru a funcționa normal, așa că începe să consume din rezervele de grăsime, ceea ce duce la pierdere în greutate.

Principalele simptome ale diabetului de tip I ar fi urinari dese, sete, vindecare întârziată a rănilor, vedere tulbure, oboseală și scădere în greutate. Aceste simptome apar rapid, deseori la doar câteva săptămâni și sunt reversibile deîndată ce se aplică tratamentul cu insulina.

Diabetul de tip 2, cauze și manifestări

Diabetul de tip 2 este întâlnit la 90% din cazurile de diabet. La populația albă apare peste 40 de ani, și la peste 25 de ani la oamenii din Asia de SE. Aceasta variantă a bolii e mai complexă, pentru că procesele care o declanșează se întind pe o perioadă lungă.

Deși organismul nu produce suficientă insulina sau aceasta nu acționează bine, proasta funcționare poate fi cauzată de greutatea acumulată în exces. Grăsimea poate împiedica insulina să funcționeze corect, dar tipul 2 poate apărea și la persoanele normoponderale.

Așadar, mâncarea ce conține carbohidrați e transformată ok în glucoza în sistemul digestiv. Gloucoza trece în sânge, pancreasul începe să producă insulina care o însoțește către celulele ce au nevoie sa o transforme în energie.

Dar odată ajunse la celulele musculare, insulina nu mai e cheia bună care să deschidă poarta din cauza ca yala e plină cu grăsime.

Așa că glucoza, sau mare parte din ea, rămâne în sânge, nivelul ei crește. Drept răspuns, pancreasul produce mai multă insulină, iar glicemia creste și mai mult.

Și cercul vicios continuă, creșterile se influențează reciproc. Situația se complica și mai mult pentru că celulele au nevoie disperată de energie, trimițând semnale către ficat pentru a elibera stocuri de glucoză. Aceasta spirală continuă amețitor, ca un vârtej, până când pancreasul nu mai poate produce insulina sau o produce haotic, dezorientat.

Se poate trăi chiar și zece ani cu acesta maladie fără a fi diagnosticat.

Diabetul de tip 2 poate fi tratat în multe moduri. Inițial e suficientă o schimbare a stilului de viața – mese corecte, sport, slăbire calculată. Dar vorbim de o boală progresiva, iar pacienții au nevoie de medicație.