Boboteaza. Sărbătoarea reaminteşte de botezul Domnului în apa Iordanului

Este ziua în care Hristos primeşte botezul în râul Iordan de la Sfântul Ioan Botezatorul. Se numeşte Epifania pentru ca este momentul in care Hristos S-a arătat poporului, iar Teofanie pentru că la Botezul Său S-au arătat și celelalte două entități ale Sfintei Treimi: Tatăl mărturisind că Hristos este Fiul Său veşnic şi Duhul, în chip de porumbel.

De Bobotează se sfinţesc toate apele. Se consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită fiindcă a fost sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul a fost botezat în apele Iordanului. Apa sfinţită la biserică în această zi şi luată de credincioşi nu se strică niciodată.

Credincioşii gustă din Agheasma Mare timp de 8 zile, până pe 14 ianuarie inclusiv, când se încheie praznicul cu slujbele şi cântările Bobotezei. Agheasma Mare are puteri deosebite, vindecă, însănătoşeşte şi curăţă sufletul şi trupul.

Preotul aruncă de Bobotează o cruce într-o apă şi mai mulţi bărbaţi se aruncă după ea să o aducă înapoi. Cel care reuşeşte va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste.

În ziua de Bobotează se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul şi se fac prorociri despre noul an. Se spune că, dacă în noaptea de Bobotează tinerele fete îşi leagă un fir roşu de mătase pe inelar şi îşi pun o rămurică de busuioc sub pernă, îşi vor visa ursitul.

Potrivit tradiţiei populare, fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărita chiar în acel an.

Se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii despre locurile unde sunt ascunse comorile.

De Bobotează nu se spală rufe, sunt interzise certurile şi nu se dă nimic cu împrumut.

În Bucovina, la porţile tuturor celor care poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul se pune un brad împodobit, iar gazdele dau o petrecere cu lăutari.

În Transilvania, cei care au acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezaţi şi purificaţi.

În satele din Moldova se păstrează o tradiţie veche de sute de ani: se fac cruci din apă îngheţată. Crucile sunt apoi sfinţite de preoţi.