Coronavirus vs Comunism | Întrajutorări și solidaritate cu cântec

Un articol de Doru Ionescu

La invazia Cehoslovaciei din august 1968, Ceaușescu a luat poziție în contra armatelor Pactului de la Varșovia. Însă când o sumă de artiști au ieșit și ei în față cu astfel de mesaje de condamnare a agresiunii comandate de sovietici, au fost opriți. A rămas totuși de atunci piesa „Vocea oilor“, prima înregistrare oficială a lui Mircea Florian, realizată de Cornel Chiriac, care a și reușit să o difuzeze noaptea (un episod de film, pe care mi l-a relatat Camil Petrescu jr). După câteva luni, în 1969, când a difuzat pe post piesa Beatles – „Back in USSR“, a fost auzit de cine nu trebuia. Așa i-a fost interzisă emisiunea „Metronom“, astfel încât redactorul muzical a fost nevoit să schimbe Radio București cu Europa Liberă, alt episod… cu cântec!

Moni Bordeianu, solistul din perioada beat a grupului Phoenix, îmi spunea într-un interviu despre momentul plecării sale din țară și șicanele la care fusese supusă întreaga lui familie, care depusese acte de repatriere legale și valabile din anii 50. Se pare că atunci când Phoenix urcaseră la o popularitate… periculoasă, Bordeianu a primit în sfârșit undă verde, nu ușor: „Când mi-au dat paşaportul, au venit să mă ia la armată, m-am dus cu valiza. Şi era un şef de la UTC care a venit, ţinea la noi, tata a-ncercat ceva: «Nu-l luaţi, că Phoenix cântă pentru sinistraţi!» Fuseseră ploi masive, erau inundaţii… Am dat concertele, iar ultimul a fost la sala Olimpia, în Timişoara. Atunci mi-am dat drumul şi le-am zis politicienilor să iasă din sală, că nu mai aveau ce să-mi facă.“ Din păcate, în urma scandalului iscat, a fost și ultimul concert Phoenix… până s-au reinventat stilistic.

În 1970, numeroase grupuri pop-rock și folkiștii români au participat la concerte pentru strângere de fonduri îndreptate spre un cont de ajutorare a sinistraților de pe urma inundațiilor, am alăturat un afiș al altui grup celebru, Metropol din Oradea. Formată din 1968, în 1970 formația a iniţiat un concert în beneficiul sinistraţilor. Succesul a depăşit toate aşteptările, dar textierul şi un membru al formaţiei au fost luaţi la Miliţie…

O formație de top – Sideral (Modal Quartet) – pleca în ianuarie 1970 să cânte sub contract la Hamburg. În România erau inundaţii, iar rockerii au trimis bani printr-un fond de ajutorare al Crucii Roșii, dar aceea a fost ultima legătură cu ţara. Un interviu luat de Cornel Chiriac pentru Radio Europa Liberă, aflat şi el în libertate de doar un an, a fost ascultat de Securitate. Băieţii au fost înştiinţaţi neoficial să nu se mai întoarcă, întrucât ar fi avut probleme imediat ce ar fi păşit pe pământ românesc. Pentru că nu s-a prezentat în armată (mai precis la marină), Șerban Ciurea s-a ales și cu o condamnare în lipsă, de nouă ani și jumătate.

Imediat după marele cutremur, tinerii muzicieni au sărit din nou să ajute, se deschisese „Contul 1977“. Dar nu numai cei din țară. Marele nostru basist Decebal Bădilă este și muzicianul care s-a numărat printre ultimii parteneri de scenă ai uriașului pianist Eugen Ciceu (stabilit din anii 60 în Germania / Elveţia, după ce fusese exmatriculat din Conservatorul bucureștean), un icon al melomanilor din toată Europa. El mi-a povestit că – la cutremurul din 1977 – muzicianul zis „Cicero“ (cu o cotă uriașă) a înregistrat la Berlin un concert pentru un disc dublu, ale cărui încasări a vrut să le doneze sinistraţilor din România. Dar Ceauşescu (ori camarila sa, n-am amănunte) n-a acceptat.

Din nou despre Phoenix. Intervievat insistent de Securitate, în 1976, Nicolae Covaci este practic obligat să plece cumva din România. Se căsătorește în toamna anului 1976 cu o cetățeană olandeză, dar anul următor, imediat după cutremur, se întoarce cu un camion plin cu ajutoare și organizează un miniturneu Phoenix, pentru ajutorarea sinistraților (Câmpia Libertății, Tulcea, Constanța…). Dar formația n-a mai ajuns la București, într-un mare festival, se știe de ce.

Unele întâmplări sunt triste, altele plăcute. Mitică Popescu, soţul Leopoldinei Bălănuţă, își amintea undeva (poate în „Jurnalul Național“) despre o întâlnire inefabilă între soția sa și Anda Călugăreanu; există în arhiva TVR un spectacol dialog al celor două mari artiste… Leopoldina recita, Anda îi răspundea printr-un cântec: „După cutremurul din 1977, Leopoldina a semnat regia unui musical numit «Meşterul Manole». Soţia mea a luat-o ca parteneră în acest spectacol, un succes imens, răsunător. Anda, care era şi însărcinată, ne-a propus să-i botezăm copilul… După ce Anda a jucat la «Nottara», am susţinut mai multe spectacole, vreo 300 la număr, la Teatrul Mic. Anda a fost un fel de Gavroche bucureştean, personaj fictiv, care s-a bucurat de mare succes.”

Revoluția a fost o altă stare de urgență a nației, dar și de grație – aceea în care poporul român și-a luat rația de libertate. Muzicienii români din exil / diaspora s-au numărat printre primii care au venit în țară cu ajutoare. Exemplele sunt nenumărate, poate într-un alt articol… Și ca să revin de unde am plecat, la coronavirus (trebuia să-i pun și un diez înainte? Să ridic tonul cu un semiton?:), artiștii liber profesioniști au scris Ministerului Culturii, pentru a interveni în minimizarea impactului Covid – 19 asupra acestei zone puternic afectate. De asemenea, un memoriu semnat de 13000 de persoane a creat o punte între artiști și Parlament și Guvern… Despre acestea am făcut vorbire pe larg în alte două articole, lucrurile sunt în derulare, există urgențe mmediate. Avem ce învăța de la istorie? Dacă nu de la cea postbelică, măcar de la aceasta curentă? Se spune că prietenii adevărați sunt cei care te sprijină la necaz, să fie la fel și cu partenerii de dialog?

„Și-altădată, și-altădată / o s-o facem și mai, și mai lată!“ (folclor urban)

Foto: arhiva emisiunii „Remix“, discogs.com

____________________________________________________

Două virusuri nocive, care au mutilat milioane de oameni! Și dacă cu primul ne luptăm în prezent, deseori cu eforturi supraomenești, cel de-al doilea ne-a lăsat, după mai bine de treizeci de ani, mutilați sufletește!

Câte dintre spaimele de atunci ne mai bântuie și astăzi? Cum am rezistat, cum ne-am luptat cu lipsa de libertate, cu minciuna, cu absurdul vieții de zi cu zi? Dar cu lucrurile concrete, cu frigul, cu lipsa de alimente, cu lipsa de apă, cu lipsa de informații reale, cu nepăsarea conducătorilor? Ce lecții de supraviețuire am deprins în comunism? Cum ne ajută ele astăzi?

Noi, echipa emisiunii “Adevăruri despre trecut”, credem că trebuie să ne reamintim istoria pentru a nu repeta trecutul. Vă invităm să vă amintiți împreună cu noi!