Creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului încă din 1792

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou este Sfântul ocrotitor al Bucureștiului încă din 1792. A fost proclamat proteguitor al Bucureștilor în vremea mitropolitului Filaret al II-lea, iar în 1955 a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română.

Pelerinajul la moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, care se află la Catedrala Patriarhală, a început în 22 octombrie.

Alături de sfintele moaşte ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, se află şi sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Grigorie Palama, aduse din Mitropolia de Veria (Grecia).

Viața Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou

Sfântul Dimitrie a fost păstor de vite în satul natal. Apoi, iubind liniştea şi nevoinţa monahală, s-a făcut călugăr la o mănăstire de pe valea Lomului, nu departe de Basarabov.

A trăit în secolul al XIII-lea, în timpul „imperiului” de la Târnovo întemeiat de fraţii Petru şi Asan. Dimitrie s-a născut în satul Basarabov din părinţii săraci care nu l-au putut da la învăţătură şi ani în şir a păscut vitele şi oile ţăranilor. Tradiţia spune că, pe când îşi păştea turma pe malul râului Lom, Dimitrie a călcat din nebăgare de seama un cuib de pasăre cu pui şi s-a simţit atât de vinovat încât şi-a pedepsit piciorul care greşise, mergând desculţ 3 ani, fie iarnă, fie vară.

Milostenia a rămas în sufletul lui şi a intrat monah la un schit cu chilii adăpostite în peşteri săpate pe malul râului, unde a petrecut ani în şir în post aspru şi rugăciune, izolat cu totul de lume şi de ceilalţi monahi.

Smerenia rugăciunilor şi intensitatea credinţei sale l-au mântuit şi după moarte. Peştera în care se află trupul său a fost inundată de apele Lomului, iar rămăşiţele lui luate de torenţi au fost descoperite mai târziu. Tradiţia spune că moaştele Sfântului Dimitrie au fost puse într-o biserică nou ridicată de un domn al Ţării Româneşti în Basarabov, pentru a fi cinstite de credincioşii care se îndreptau mereu spre satul în care văzuse lumina zilei.

În timpul războiului ruso-turc din Balcani (1769-1774), generalul rus Petru Salticov a ridicat sfintele moaşte să le ducă în Rusia. Dar, la stăruinţa unui bun creştin român, Hagi Dimitrie, moaştele Sfântului Dimitrie au fost dăruite Ţării Româneşti şi aşezate cu mare cinste în Catedrala mitropolitană din Bucureşti, unde se află şi astăzi.

În rândul faptelor minunate petrecute la moaştele Sfântului Dimitrie, arhimandritul Ioanichie Balan spune că atunci când era secetă, la cererea credincioşilor: „se scoteau moaştele cuviosului, se făcea un popas de o zi-două în fiecare sat, se săvârşea Sfântul Maslu pe câmp, sărutau cu toţii sfânta raclă, se rostea predica, mâncau cu toţii pe iarbă şi porneau în procesiune spre satele vecine. În fruntea procesiunii mergea un tânăr purtând Sfânta Cruce. Apoi, doi tineri purtau drapelul naţional, lat cât şoseaua, în urmă, bătrânii purtau prapuri, cruci şi steaguri, urmaţi de sfintele moaşte; iar masa credincioşilor, în sunetul clopotelor, purta în mâini lumânări aprinse, busuioc şi flori. După terminarea slujbei de ploaie, alteori în timpul ei, cu voia lui Dumnezeu, venea ploaie puternică şi adăpa brazdele pământului lovit de secetă pentru păcatele noastre.” (sursa: „Patericul Românesc” 1, Arhimandrit Ioanichie Balan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011)

CITEȘTE ȘI: În 26 şi 27 octombrie, sărbătorirea Sfinţilor Dimitrie. Tradiţii populare de Sâmedru, patronul iernii pastorale. Cine este Sfântul Dimitrie cel Nou, cel care ocroteşte Bucureştiul din 1792