De ce atacarea Rusiei cu drone s-ar putea întoarce împotriva Ucrainei? Explicațiile politologului Mark Galeotti

2 martie 2023, 10:23

Redăm argumentele politologului.

***

Vladimir Putin a vândut războiul ucrainean poporului rus încercând să găsească punctul de echilibru între amenințarea existențială și distanța liniștitoare: președintele rus prezintă conflictul ca pe o luptă pentru a proteja națiunea de un Occident ostil și de reprezentantul său ucrainean, dar care se desfășoară în siguranță în afara granițelor țării. Din ce în ce mai mult, însă, Kievul pare să dorească să aducă războiul în Rusia, într-un joc de noroc care ar putea merge în ambele sensuri.

O dronă identificată ca fiind o Ukrjet UJ-22 Airborne de fabricație ucraineană, capabilă să transporte până la 20 kg de explozibil, s-a prăbușit zilele trecute în apropierea unei stații de distribuție a gazului, la 100 km sud-est de Moscova. Aceasta se află la mai mult de 500 km de cel mai apropiat teritoriu ucrainean – și este prea aproape pentru confortul lui Putin. Un UJ-22 are o rază de acțiune de aproape 500 de mile, dar poate fi controlat direct doar pe o rază de 100 de mile, așa că se presupune că opera pe o rută pre-programată, când a atins niște copaci și s-a prăbușit.

Aceasta nu este prima dată când Ucraina lansează atacuri în zona continentală a Rusiei. În decembrie, de exemplu, se pare că a fost în spatele a două atacuri cu drone Strij – platforme de recunoaștere reconfigurate – asupra bazei aeriene Engels-2 din Saratov, la aproximativ 350 de mile în interiorul Rusiei. Cu toate acestea, acest ultim incident nu numai că a fost cel mai apropiat până acum de Kremlin, dar a făcut parte și dintr-o serie de atacuri simultane. Dronele au lovit, de asemenea, un depozit de petrol Rosneft la Tuapse, în sudul regiunii Krasnodar, în apropiere de portul și baza navală majoră din Novorossiysk, deși atacurile care vizau ținte din regiunile Adige, Belgorod și Briansk par să fi eșuat.

Rușii par să devină nervoși. Este posibil ca relatările privind prezența unei drone pe cerul Sankt Petersburgului să fi fost false, dar au fost suficiente pentru a închide spațiul aerian al acestei țări, forțând devierea sau anularea unui număr de zboruri, precum și trimiterea la luptă a avioanelor de interceptare. Ministerul Apărării a susținut ulterior că a fost vorba doar de un exercițiu, într-o explicație retrospectivă pe care puțini de pe rețelele de socializare ale orașului par să o fi crezut.

Poate că aceștia au motive să fie alarmați: pentru a doua oară într-o săptămână, hackerii au spart sistemele mai multor canale de radio și televiziune din Moscova și din mai multe regiuni, pentru a difuza alarme cu iz oficial care anunțau că „este în vigoare o alertă aeriană. Mergeți imediat la adăposturi”.

Kievul nu comentează în mod oficial atacurile de pe teritoriul rusesc, dar nu există nicio îndoială că aceasta este o nouă fază a operațiunilor sale. Țintirea instalațiilor energetice – atacul de la Belgorod pare să fi vizat o substație electrică – este un ecou al campaniei Moscovei împotriva infrastructurii ucrainene și ar putea fi un avertisment că și Ucraina poate răspunde pe măsură. Totuși, în sens mai larg, scopul pare a fi acela de a zdruncina conducerea rusă și, de asemenea, de a aduce la cunoștința unei game mai largi de ruși că războiul nu este atât de departe pe cât ar fi crezut. Până la urmă, întreruperile de energie electrică, închiderea aeroporturilor și piratarea televiziunilor pot fi doar un inconvenient. Dar ele afectează potențial un număr mare de oameni, care, la rândul lor, discută experiențele lor cu prietenii lor și pe rețelele de socializare, subminând încercarea statului de a controla narațiunea națională.

Până acum, Putin a avut în mare parte controlul acestei narațiuni. El putea să agite spectrul unei amenințări mai largi în discursurile sale din „teatrul de securitate”: plasarea sistemelor de apărare antiaeriană pe Ministerul Apărării și pe alte clădiri din Moscova, de exemplu. În același timp, pentru familiile rusești care nu aveau membri mobilizați în armată, războiul era ceva îndepărtat, întruchipat în postere și reclame patriotice de propagandă, mai degrabă decât o experiență reală.

Anton Gerașcenko, un consilier al ministrului ucrainean de interne, s-a lăudat că „în curând, Putin s-ar putea să se teamă foarte tare să se arate în public, deoarece dronele pot ajunge la distanțe mari”. Poate, deși securitatea în jurul țarului este foarte strictă, iar atacurile cu drone ucrainene nu au o rată de lovire atât de mare până acum. Adevăratele temeri ale lui Putin sunt probabil de natură politică. Dacă el dorește în continuare să-și intensifice războiul, fie prin desfășurarea de recruți, fie prin lansarea unui nou val de mobilizări, atunci acest lucru va alarma și consterna și mai mult masele. Represiunea nemiloasă și sentimentul inutilității protestului – apatia este cel mai bun prieten al dictatorului – au reușit în mare măsură să împiedice orice rezistență până acum. Cu toate acestea, prin încercarea de a aduce războiul în fața rușilor obișnuiți, Kievul încearcă probabil să îi facă pe aceștia să conștientizeze în mod preventiv amploarea și riscurile acestuia.

Este o strategie caracteristică de risc ridicat. Ar putea limita opțiunile lui Putin, creând suficientă neliniște publică pentru ca liderul rus, de obicei precaut, să fie și mai puțin dispus să ridice mai multe trupe din cauza reacției politice inevitabile. Pe de altă parte, ar putea, de fapt, să-i întărească argumentul că acesta este un război de supraviețuire națională.

Există două lucruri care trebuie urmărite acum. În primul rând, sunt ucrainenii capabili să mențină o campanie de atacuri sporadice, dar susținute, cu drone și atacuri psihologice? Și este Kremlinul suficient de agil pentru a înceta să mai încerce să le nege și să le minimalizeze și să încerce să le transforme într-o amenințare serioasă? Ca întotdeauna, acesta este un război al imaginației și al politicii la fel de mult ca și al puterii de foc și al manevrelor.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite