Ceea ce părea un cadou nevinovat, de Crăciun, în 1859 un număr de 24 de iepuri englezi aveau să devină „cea mai devastatoare invazie biologică” a Australiei, potrivit unui nou studiu realizat de Proceedings of the National Academy of Sciences.

Iepurii sălbatici nu sunt originari din Australia și sunt considerați o specie invazivă. Fermierii spun că animalele se înmulțesc rapid și le distrug culturile și pământul, ceea ce poate duce la eroziunea masivă a solului și la alte probleme de mediu.

„Invaziile biologice sunt o cauză majoră a perturbărilor de mediu și economice”, au scris cercetătorii. ”colonizarea Australiei de către iepurele european este una dintre cele mai emblematice și devastatoare invazii biologice înregistrată în istorie”.

Folosind relatări istorice, cercetătorii au reușit să strângă dovezi genetice care leagă această invazie a iepurilor englezi, importați în 1859, de un colonist pe nume Thomas Austin, urmărind populația până la locul natal al lui Austin, în Anglia.

Potrivit înregistrărilor istorice, Austin a început cu doar 24 de iepuri pe proprietatea sa întinsă din Melbourne. Dar, în decurs de trei ani, animalele s-au înmulțit în mii și au continuat să se reproducă, au observat cercetătorii.

”Descoperirile noastre arată că, în ciuda numeroaselor introduceri în Australia, un singur lot de iepuri englezi a declanșat această invazie biologică devastatoare, ale cărei efecte se resimt și astăzi”, a declarat autorul principal Joel Alves, de asemenea cercetător la Universitatea din Oxford, citat de CNN.

”Acel singur eveniment a declanșat această catastrofă enormă în Australia, fiind cea mai rapidă rată de colonizare înregistrată vreodată pentru un mamifer introdus”.

Deși Austin nu a fost prima persoană care a introdus iepuri în Australia - cinci iepuri s-au aflau la bordul primei flote de nave britanice care au ajuns la Sydney, în 1788, și au fost făcute cel puțin alte 90 de importuri suplimentare în următorii 70 de ani-- se consideră că descendenții celor 24 de iepuri ai săi vor ajunge să domine continentul, se arată în studiu.

Studiul concluzionează că aproape toți cei 200 de milioane de iepuri sălbatici ai Australiei pot fi urmăriți până la acel transport fatal pe care l-a primit în 1859.

”S-ar putea ca schimbarea mediului să fi făcut Australia vulnerabilă la invazie”, au spus cercetătorii. „Dar structura genetică a unui mic lot de iepuri sălbatici a fost cea care a aprins una dintre cele mai emblematice invazii biologice din toate timpurile”.

Cercetătorii au studiat, de asemenea, modul în care populația de iepuri a reușit să supraviețuiască și să prospere în sălbăticia aspră a Australiei.

Analiza genetică a arătat că, spre deosebire de iepurii australieni anteriori, care prezentau trăsături domestice, cum ar fi „îmblânzire, urechi floare și blană colorată”, iepurii descendenți din lotul lui Austin aveau o mare cantitate de ascendență sălbatică.

”Dacă animalele sunt crescute pentru domesticire, unul dintre lucrurile care le lipsește este comportamentul anti-prădători, care este atât învățat, cât și evoluat”, a spus coautorul studiului Mike Letnic de la Universitatea din New South Wales.

Ciuma iepurilor au apărut de mai multe ori în anumite părți ale Australiei, timp de zeci de ani. Continentul se luptă și astăzi cu populația sa de iepuri sălbatici.

Raportul, au spus cercetătorii săi, a arătat importanța menținerii stricte a biosecurității în Australia.

”Aceste descoperiri contează pentru că invaziile biologice reprezintă o amenințare majoră pentru biodiversitatea globală și, dacă doriți să le preveniți, trebuie să înțelegeți ce le face să reușească”, au spus cercetătorii.

”Aceasta servește ca un memento că acțiunile unei singure persoane, sau a câtorva oameni, pot avea un impact devastator asupra mediului”, se mai arată în concluziile studiului.