Doborârea dronei americane duce relația SUA-Rusia la „punctul cel mai de jos”? O comparație necesară cu anii Războiului Rece

Înalți oficiali americani au aruncat rapid vina pe Rusia: generalul de aviație James B. Hecker, comandantul Forțelor Aeriene Americane din Europa și al Forțelor Aeriene din Africa, a declarat că zborul „nesigur și neprofesionist” al avionului rusesc aproape a provocat prăbușirea celor două aparate zburătoare. Comandamentul European al SUA a declarat că unul dintre cele două avioane rusești care urmăreau drona Reaper a zburat intenționat în fața dronei și a aruncat combustibil pe aceasta de mai multe ori.

Departamentul de Stat al SUA l-a convocat pe ambasadorul rus în SUA, Anatoli Antonov, din cauza incidentului. Iar în comentariile din ziua următoare, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a avertizat că relațiile dintre Rusia și SUA au atins „punctul cel mai de jos”.

Dar cel mai de jos punct de când anume? – se întreabă CNN. De la anexarea Crimeei de către Moscova în 2014? De la amestecul Kremlinului în alegerile prezidențiale americane din 2016? Sau poate de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina anul trecut? Având în vedere că SUA și Rusia răzbesc în mod obișnuit la fund atunci când vine vorba de relațiile bilaterale, poate că avem nevoie de noi superlative pentru a descrie cât de rău stau lucrurile.

Nu prea se poate nega faptul că întâlnirea din aer – Rusia neagă că a existat o coliziune – a exacerbat tensiunile dintre Moscova și Washington. Dar un pic de perspectivă istorică servește ca o reamintire a faptului că confruntarea dintre cele două națiuni dotate cu arme nucleare poate fi mult mai ascuțită.

Să luăm, de exemplu, un capitol adesea trecut cu vederea al războiului din Siria. În februarie 2018, un contingent american aflat la sol în estul Siriei s-a confruntat cu o forță care avansa spre baza lor și care includea membri ai companiei militare private rusești Wagner. Trupele americane au apelat la atacuri aeriene și de artilerie asupra forței adverse, provocând zeci de victime în rândul mercenarilor Wagner și al aliaților lor sirieni.

Bătălia a fost cea mai mortală întâlnire dintre forțele americane și luptătorii ruși de la sfârșitul Războiului Rece, dar nu a dus la o escaladare: la vremea respectivă, guvernul rus a negat existența grupului de mercenari. Dar, în 2018, relatările despre această bătălie au evidențiat, de asemenea, existența unei „linii de deconflictualizare” de lungă durată între armatele americană și rusă, menită să minimizeze riscul unei escaladări involuntare prin menținerea deschisă a canalelor de comunicare cu privire la mișcările și operațiunile militare.

Astfel de canale au rămas deschise chiar și după invadarea completă a Ucrainei de către Rusia anul trecut. În martie anul trecut, Pentagonul a recunoscut că a avut deschisă o asemenea linie pentru a evita calculele militare greșite în apropierea Ucrainei.

Nu este clar dacă zborurile de rutină ale dronelor americane deasupra regiunii Mării Negre se ridică la nivelul de deconflictualizare: coordonatorul de comunicații al Consiliului de Securitate Națională, John Kirby, a declarat că activele americane „zboară în mod constant deasupra acelui spațiu aerian de un an”, a spus el, susținând că nu există niciun motiv pentru a activa liniile de deconflictualizare înainte de a zbura deasupra Mării Negre. Și, potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Peskov, președintele rus Vladimir Putin a fost informat cu privire la doborârea dronei, dar nu au existat contacte la cel mai înalt nivel între Moscova și Washington pe această temă.

Deși liniile de comunicare pot fi deschise, confruntarea dintre SUA și Rusia se află cu siguranță la niveluri care nu au mai fost văzute de la cele mai periculoase momente ale Războiului Rece.

„Nu ne-am mai confruntat cu perspectiva Armaghedonului de la Kennedy și criza rachetelor cubaneze”, a declarat anul trecut președintele Joe Biden în fața unui grup de democrați, ca răspuns la zăngănitul sabiei nucleare de către Putin. „Nu cred că există capacitatea de a folosi cu ușurință o armă nucleară tactică și de-a nu ajunge la Armaghedon.”

Dar, deși Războiul Rece a fost marcat de criza rachetelor din Cuba și de mai multe frecușuri nucleare, astăzi se amintește mai puțin faptul că Războiul Rece s-a transformat într-unul fierbinte între forțele americane și sovietice în mai multe momente în timpul confruntării care a durat zeci de ani.

De pildă, în timpul Războiului din Coreea piloții de vânătoare americani s-au angajat în lupte aeriene împotriva MiG-urilor sovietice. Aceste lupte aeriene au rămas însă învăluite în secret, înregistrările fiind rapid clasificate și participanții jurând să păstreze secretul. Unul dintre motive? Teama că, făcând publice astfel de incidente, ar putea crește tensiunile dintre cele două superputeri.

Același lucru a fost valabil și pentru zborurile de supraveghere cu echipaj uman pe care SUA le desfășurau în jurul – și uneori deasupra – teritoriului sovietic. Doborârea avionului de spionaj U-2 pilotat de Francis Gary Powers în 1960 este cel mai cunoscut caz, care a creat o situație jenantă pentru Statele Unite și a atras atenția presei din întreaga lume. Însă majoritatea acestor programe au rămas clasificate și au fost ascunse de știri timp de decenii.

Unul dintre incidentele care a fost declasificat abia câteva decenii mai târziu a fost doborârea zborului 60528, un C-130 american aflat în misiune de spionaj care a fost doborât deasupra Armeniei sovietice, ucigând echipajul de 17 persoane. Guvernul SUA a recunoscut că, între 1945 și 1977, peste 40 de avioane de recunoaștere americane au fost doborâte în astfel de misiuni.