Erdogan merge pe o linie fină. Președintele Turciei, agentul dublu din războiul ruso-ucrainean

Dintre toți liderii NATO, liderul de la Ankara este cu ușurință cel mai alunecos în ceea ce privește fidelitățile sale.

Pe de o parte, Zelenski are motive să-i mulțumească liderului turc. Erdogan încearcă să se prezinte ca un intermediar neutru la Marea Neagră între Rusia și Ucraina, după ce a favorizat acordul susținut de ONU pentru reluarea exporturilor de cereale din porturile ucrainene blocate.

O companie turcă, dintre ai cărei directori unul este ginerele lui Erdogan, este furnizorul dronelor Bayraktar care au dat forțelor ucrainene un impuls decisiv pe câmpul de luptă împotriva invadatorilor ruși, ceea ce a alimentat furia lui Vladimir Putin.

Totodată, Turcia a interzis ca navele de război să mai poată traversa strâmtorile de la Marea Neagră.

Pe de altă parte, Turcia se confruntă cu acuzații conform cărora nu face decât să profite de război sau mai degrabă să fie ceea ce experții în sancțiuni numesc un „cavaler negru”, adică o națiune care ajută la evitarea embargourilor internaționale în beneficiul său propriu.  O creștere a comerțului între Turcia și Rusia și adoptarea unui sistem de plăți rusesc de către băncile turce de la izbucnirea războiului pe 24 februarie au declanșat speculații că Ankara a observat avantajele de a oferi Moscovei o mână de ajutor, în timp ce propria sa economie prost gestionată este paralizată de inflație.

Turcia „este pro-Ucraina fără a fi anti-Rusia”, a declarat fostul diplomat turc Sinan Ülgen, care face parte din think tank-ul Carnegie Europe.

Mulți diplomați occidentali, însă, sunt mai puțin îngăduitori cu privire la jocul dublu al Turciei. „Nu poți fi de ambele părți într-un asemenea război. Turica este membru NATO!” s-a plâns un diplomat europan sub rezerva anonimatului.

În practică, națiunile occidentale nu pot face nimic. Există pârghii pe care SUA și UE le au asupra Turciei, dar riscurile implementării lor sunt mari.

Grecia acuză deja Turcia de incursiuni militare din ce în ce mai periculoase cu avioane de luptă deasupra Mării Egee și de împingerea migranților în apele sale. De asemenea, Occidentul nu dorește ca Erdoğan să revină la dreptul său de veto asupra aderării Finlandei și Suediei la NATO.

Deocamdată, Bruxelles-ul și Washingtonul pur și simplu monitorizează mișcările Ankarei.

Comerțul este în creștere între Moscova și Ankara. Exporturile Turciei către Rusia au crescut de la 417,3 milioane de dolari în iulie 2021 la 730 de milioane de dolari în iulie 2022.  Importurile din Rusia în Turcia au crescut de la 2,5 miliarde de dolari în iulie 2021 la 4,4 miliarde de dolari în iulie 2022.  Analiștii spun că Rusia a depășit acum China în ceea ce privește cea mai mare sursă unică de importuri turcești. Rusia a reprezentat o pondere de 17% din importurile în Turcia între aprilie și iunie 2022, comparativ cu o cotă de 10% în urmă cu un an. Companiile europene se tem de riscul reputațional pe care îl aduce comerțul cu Rusia, chiar și atunci când vine vorba de bunuri nesancționate. În schimb, ei folosesc Turcia ca bază de export pentru a reaproviziona Rusia. În timp ce acest lucru poate ridica întrebări etice, nu este vorba de evaziune prin sancțiuni ca atare.

„În cazul în care companiile europene exportă în mod deliberat bunuri sancționate în Turcia, care sunt apoi revândute în Rusia, acest lucru poate fi văzut ca o evitare a sancțiunilor”, a declarat pentru Politico Jan Dunin-Wasowicz, avocat la Hughes Hubbard & Reed, o firmă care se concentrează pe respectarea transfrontalieră și aplicarea reglementărilor. „Nu poți participa cu bună știință și intenție la o activitate care ar fi ilegală dacă ar fi întreprinsă direct”, a mai spus Jan Dunin-Wasowicz.

Maria Shagina, cercetătoare la Institutul Internațional de Studii Strategice din Londra, a observat că „în timp ce toată lumea se concentrează pe China, Turcia este mult mai îndrăzneață și mai asertivă pentru a face echilibristică cu adevărat la marginea a ceea ce este legal și ceea ce este ilegal”. Un fost înalt oficial al Trezoreriei SUA a declarat că Turcia, care beneficiază de acces privilegiat la piața UE prin intermediul Uniunii sale vamale (fără taxe vamale – n.red.) cu Bruxelles, a dezvoltat o reputație în ceea ce privește evitarea sancțiunilor.

Cu toate acestea, oficialul american a avertizat că evaziunea reală a sancțiunilor nu a fost adesea surprinsă în cifrele comerciale oficiale, care arată în cea mai mare parte doar redirecționarea comerțului.  În plus față de creșterea comerțului, există, de asemenea, îngrijorări că Turcia ajută Rusia să se abată de la blocada financiară împotriva Moscovei.  Putin și Erdoğan au convenit la începutul acestei luni să-și stabilească o parte din comerțul lor în ruble. Cinci bănci turcești au adoptat, de asemenea, sistemul de plăți rus Mir, care reprezintă o alternativă la sistemul occidental de plăți SWIFT, din care majoritatea instituțiilor financiare ruse au fost excluse. Doar alimentând flăcările suspiciunii, ministrul de externe al Turciei, Mevlüt Çavuşoğlu, a declarat că oligarhii ruși sunt bineveniți în Turcia.

Nu mai departe de săptămâna trecută, Eclipse, unul dintre superyacht-urile lui Roman Abramovici, fostul proprietar al clubului de fotbal Chelsea, a fost văzut în portul de croazieră Marmaris, potrivit agenției de presă turcă Anadolu. Turcia însăși respinge îngrijorările occidentale și a spus că noile fluxuri de mărfuri reflectă pur și simplu o schimbare a modelelor comerciale luate în mod perfect legal de sectorul privat. „Am spus clar că nu vom permite ca Turcia să fie un canal pentru evitarea sancțiunilor, însă vrem să ne menținem comerțul în curs de desfășurare cu Federația Rusă”, a spus un diplomat turc pentru Politico.

Oficialul a recunoscut, totuși, că Ankara merge pe o „linie fină” și că țara „face acest lucru foarte atent”. O relație complicată O cooperare mai strânsă între Turcia și Rusia are beneficii economice clare pentru Erdogan, care se confruntă cu alegeri anul viitor, pe fondul creșterii inflației. Ankara pur și simplu nu-și poate permite să taie legăturile cu Moscova. „Turcia depinde de Rusia în multe feluri”, a declarat Yevgeniya Gaber, cercetătoare la Atlantic Council și rezidentă în Turcia. Aceasta indică și faptul că turismul rusesc în masă din Turcia și fluxurile energetice rusești reprezintă alte detalii importante care consolidează relația dintre cele două țări. 

Națiunile occidentale au făcut presiuni asupra Turciei pentru a evita să acționeze ca un centru pentru evitarea sancțiunilor. Acum că spațiul politic pentru Occident de a impune noi sancțiuni Rusiei a fost redus, accentul se îndreaptă și mai mult spre asigurarea aplicării sancțiunilor existente. Peter Stano, unul dintre purtătorii de cuvânt ai Comisiei Europene, a declarat că este esențial ca Turcia „să nu ofere soluții de eludare Rusiei”, adăugând că „continuăm să monitorizăm îndeaproape situația în această privință”. Francesco Giumelli, profesor asociat în relații internaționale la Universitatea Groningen din Olanda, a declarat că rămâne de văzut cât timp UE și alți membri NATO vor tolera ca Erdogan să joace „acest joc dublu între a avea acorduri cu Putin, dar, în același timp, să fii și membru NATO și să fii foarte apropiat de SUA prin calitatea de membru NATO.” Autoritățile de la Bruxelles au o oarecare influență politică asupra Turciei, de exemplu în ceea ce privește liberalizarea vizelor pentru cetățenii turci. Peter Stano a subliniat statutul Turciei ca țară candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană. Dar acest proces de aderare a înghețat în întregime, cu excepția numelui, până în iunie 2018.

Același lucru este valabil și pentru Uniunea vamală, pe care Comisia Europeană a încercat să o modernizeze în 2016, dar aceste discuții au stagnat din cauza deteriorării relației UE-Turcia. „Dacă am fi fost într-o lume diferită, în care relația Turcia-UE era puternică… UE ar fi putut avea mai multă autoritate asupra Turciei în ceea ce privește sancțiunile”, a declarat Ülgen.  Ülgen a mai subliniat că nu există niciun domeniu de aplicare în Uniunea vamală existentă nu poate exercita nicio influență politică asupra Turciei. Acest lucru ar fi fost diferit dacă orice modernizare a uniunii vamale ar fi trebuit să fie ratificată politic la Bruxelles, dar nu este cazul, a adăugat diplomatul turc.

Washingtonul trage semnale de avertisment oarecum mai aspre către Ankara pentru a nu merge prea departe. Un oficial american a declarat că, dacă Turcia ar intra într-un parteneriat economic formal cu Rusia, Washingtonul ar lua în considerare recomandarea companiilor occidentale de a-și retrage sau de a-și reduce legăturile economice cu Ankara. „Credem că Turcia ar trebui să fie o destinație globală pentru afaceri și capital, dar o relație mai strânsă cu Rusia va crea riscuri reale pentru integrarea Turciei cu restul lumii”, a declarat oficialul. Dacă Occidentul poate dovedi că Turcia evită sancțiunile, Washingtonul ar putea chiar să facă un pas mai departe prin blocarea accesului Turciei la dolar în ceea ce ar reprezenta un set de sancțiuni secundare. Dar când vine vorba de regulile sancțiunilor, interpretarea este uneori la fel de importantă ca legea reală, a declarat Maria Shagina. Și atunci apare frica de a nu dori să îndepărtezi Turcia prea departe. Erdogan, la rândul său, știe, de asemenea, că nu ar trebui să depășească anumite linii roșii.  Un oficialul turc a declarat că Ankara este conștientă de „riscurile sancțiunilor secundare”, dar a avertizat cu privire la măsurile excesive, în special din partea SUA. „Dacă companiile turcești sunt vizate, vom reacționa și acest lucru ar fi contraproductiv”, a declarat oficialul.