Examenele crizei Covid: echitate socială | Gelu Duminică, doctor în sociologie: Pentru mulți, izolarea înseamnă și condamnarea la o sărăcie și mai mare

Gelu Duminică doctor în sociologie
Gelu Duminică doctor în sociologie
7 august 2020, 15:23

Profesorul Gelu Duminică, doctor în sociologie, nu a ezitat să privească această oglindă, abordând pandemia din perspectiva impactului psiho-social, la zece zile după instituirea stării de urgență în România: ”Măsurile luate pentru a lupta cu răspândirea virusului COVID-19 sunt necesare. Izolarea, distanțarea fizică, asigurarea igienei și o gândire pozitivă sunt obligatorii dacă vrem să nu mergem pe urmele Spaniei sau, Doamne-ferește, pe cele ale Italiei. Toate aceste solicitări pot fi internalizate și asumate, cu precădere, de cei din middle-class și upper-middle-class, care-și ”permit” să pună în practică aceste restricții fără a avea senzația că-și vulnerabilizează familia, însă ce facem cu cei care sunt în situația în care, dacă nu muncesc ziua, nu vor avea ce pune pe masă copiilor seara? Ce facem cu cei care nu pot menține o igienă riguroasă, pentru ei și pentru copiii lor, pentru că nu au acces la apă (potabilă)? Ce facem cu cei care stau în locuințe extrem de vulnerabile, sau, și mai rău, stau pe străzi? Cum îi vom sprijini pe cei care trăiesc la limita subzistenței și care, în aceasta perioadă, sunt în imposibilitatea de a-și procura veniturile necesare?”.

Acum, la aproape cinci luni de la declararea pandemiei, este evidentă pentru oricine concluzia de atunci a profesorului asociat al Universității Bucucurești  că, dincolo de privațiunile auto-impuse, suporate de fiecare dintre noi, marii perdanți ai crizei Covid-19 rămân persoanele vulnerabile.

”În România, nu toți cetățenii sunt egali în fața pandemiei. Peste 23% din populația României trăiește în stare de deprivare materială severă (confom raportului INS din 2018, Dimensiuni ale incluziunii sociale în România). Adică peste 4,6 milioane de cetățeni. 32% dintre ei sunt copii. Alți aproximativ 25% sunt tineri între 18-24 de ani. În anul 2018, 45,9% din populaţia României era incapabilă, din punct de vedere financiar, să facă faţă unor situaţii neprevăzute, adică nu existau economii sau alte resurse care să poate fi folosite în caz de urgență (INS). În anul 2018, cele mai puternic afectate de sărăcie au fost familiile cu 3 copii sau mai mulți (53,4% dintre aceştia) și familiile monoparentale (41,6%). Ei bine, pentru acești oameni, și pentru mulți alții, izolarea înseamnă și condamnarea la o sărăcie și mai mare. ”Stai acasă”, chiar dacă este înțeles și parțial aplicat, aduce cu sine reala posibilitate ca mâine toata familia să nu mai aibă ce mânca.”

Întrebat, în acest context, care crede că sunt pârghiile de rezolvare a sărăciei în România, profesorul asociat al Universității București atrage atenția că  „Persoanele defavorizate nu au pârghii, pentru că universul în care trăiesc este destul de limitat. Nu ai cum să vezi dincolo de gard, să știi cum e într-o familie non-violentă când ai tăi sunt așa, n-ai cum sa știi cum e să nu fii sărac, pentru că, de regulă, copilul sărac trăiește în medii sărace. Practic acel copil are pârghii zero. Ce putem face noi, ceilalți, este să fim solidari. Pârghia noastră este solidaritatea. Adică, mai simplu spus, să ne purtăm cu ceilalți cum ne-ar plăcea să se poarte alții cu noi.

Gelu Duminică a subliniat însă că ”Pârghiile pot fi create de sistem: familia și școala. Când școala învață copilul acela sărac să viseze, să spere, atunci el ar putea să aibă alte resurse în luptă. Eu sunt unul dintre copiii ăia săraci, dar eu am avut parte și de o familie superbă, și de profesori extraordinari care au văzut în mine potențialul…. Dar știți cum se spune, că să crești un copil este nevoie de un stat întreg…de  direcția de asistență socială, de protecția copilului, de poliție, biserică… de toate. La noi însă nu lucrează nimeni. Semănăm neghină și ne așteptăm să culegem grâu. Nu am cunoștință de măsuri luate de statul român pentru reducerea clivajelor sociale. Nu spun că nu există, ci doar că nu am cunoștință de ele.”

Și,  nuanțând lucrurile, profesorul a adăugat: „Pârghia guvernanților este egalitatea, nu egalitarismul. Și recunoașterea adevărului. Rămân șocat să văd cum se iau deciziile la noi. S-au dublat alocațiile fără nicio analiză anterioară. Cum să mărești alocația la toți copiii, fără deosebire? O prostie fără margini. Un efort bugetar imens care pentru unii copii nu înseamnă nimic. Pentru copiii din clasa de mijloc, din upper midle class, 100 de lei în plus la alocație sunt bani de pișcoturi. Pentru cei vulnerabili înseamnă foarte mult…. Programul “Cornul şi laptele” nu a mai fost evaluat de când cerul și pământul. Trebuie să înțelegem că egalitarismul nu reduce sărăcia. Politicienii se poartă, însă, egalitarist”

”După 30 de ani de probleme nerezolvate și inechități sociale tot mai severe, soluția este una singura: lideri care să unească, nu să dezbine. E singura cale de a reuși.”, a conchis doctorul în sociologie, Gelu Duminică.

Autor Mihaela Căciuleanu

SURSA1: https://unibuc.ro/coronavirusu-si-echitatea-gelu-duminica/

SURSA2: https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/dimensiuni_ale_incluziunii_sociale_in_romania_2018.pdf

 

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite

Cele mai citite pe aceeași temă