Expert al Centrului pentru Analiza Politicilor Europene: Se pregătește Belarus să se alăture Rusiei în război? Poate că da

Redăm argumentele lui Tadeusz Giczan.

***

Cu câteva zile înainte de sosirea neașteptată a lui Șoigu, ministrul de externe belarus, Uladzimir Makei, în vârstă de 64 de ani, aparent sănătos, principalul punct de contact al lui Aleksandr Lukașenko cu Occidentul, a decedat. În acest context, vizita bruscă a lui Șoigu a fost văzută de mulți ca o dovadă de rău augur că Vladimir Putin a exercitat în cele din urmă presiuni asupra lui Lukașenko pentru a intra în război, că oponenții au fost înlăturați și că Șoigu a venit pentru a pune la punct detaliile.

Cât de adevărat este acest lucru? Suntem într-adevăr pe punctul de a vedea Belarusul alăturându-se războiului?

Mai întâi, câteva detalii despre vizită. Șoigu și omologul său bielorus Viktar Hrenin au semnat un protocol de modificare a unui acord din 1997 privind securitatea regională comună. Detaliile modificărilor pot fi doar intuite, dar există indicii. La semnare au fost prezenți vicepremierul bielorus pentru industrie Piotr Parhomcik și președintele Comitetului militar-industrial Dimitri Pantus. De aici putem trage concluzia că protocolul se referă cel mai probabil la creșterea participării Belarusului la echiparea armatei ruse, la determinarea bazei juridice pentru staționarea trupelor și la compensațiile financiare pentru furnizarea de echipamente, echipamente și muniții, precum și la utilizarea (continuă) a infrastructurii militare.

Potrivit analistului militar bielorus Aleksandr Alesin, acest lucru ar putea implica transferul către Rusia și reluarea producției de sisteme de rachete cu lansare multiplă (MLRS) bieloruso-chineze Polonez, care au caracteristici similare cu HIMARS din SUA și de care Rusia are mare nevoie. Singura problemă este că Polonez utilizează rachete fabricate în China, iar transferul lor către Rusia ar necesita acordul Chinei pentru ceea ce pare a fi o încălcare majoră a sancțiunilor. Judecând după recentele vizite ale președintelui Comitetului militar-industrial bielorus în Siria și Iran, Belarus caută în mod activ alte opțiuni posibile.

După semnare, Șoigu a discutat cu Lukașenko despre gruparea regională de trupe ruso-bielorusă creată în octombrie și i-a mulțumit pentru pregătirea rezerviștilor ruși în Belarus de către instructori locali. „Această [divizie] arată deja ca un fel de armată care poate îndeplini sarcini [de luptă]”, a declarat el, adăugând că de acum înainte Rusia ar dori contacte mai active și constructive cu ministrul bielorus al apărării și personal cu Lukașenko.

Cu alte cuvinte, cei 9.000 de soldați ruși mobilizați care au sosit în Belarus în octombrie au fost deja supuși unui antrenament de luptă, iar Belarusul trebuie acum să se implice mai mult (așa cum a spus Șoigu în mod explicit).

Dar în ce fel? Dacă Rusia plănuiește să folosească capul de pod din Belarus pentru un nou atac asupra Ucrainei dinspre nord, această divizie nu ar trebui doar să rămână în Belarus, ci ar trebui să fie întărită în continuare cu echipament greu, deoarece oamenii mobilizați de Rusia au sosit aproape cu mâinile goale. Cu toate acestea, echipamentul a mers în direcția opusă. Belarus a trimis cel puțin 94 de tancuri T-72 și 65.000 de tone de muniție în Rusia. Doar 15 rachete sol-aer Tor-M2 au fost transferate în Belarus în ultimele luni, în mod clar insuficiente pentru ca noua formațiune să ajungă la pregătire de luptă.

Potrivit serviciilor secrete ucrainene, amenințarea unui nou atac din Belarus este încă scăzută, iar forțele rusești antrenate în Belarus ar putea să nu rămână acolo, ci să fie redistribuite în zona Harkov, după care orice discuție despre o amenințare din partea Belarusului devine lipsită de sens. Chiar dacă militarii ruși rămân în Belarus, gruparea regională comună ruso-bielorusă nu va reprezenta o amenințare până când nu vor fi îndeplinite două condiții. În primul rând, componenta sa rusă trebuie să fie dotată cu echipamente. Și în al doilea rând, Belarus trebuie să efectueze mobilizarea, deoarece forțele sale terestre au cel mult 11.000-12.000 de oameni, ceea ce este insuficient pentru o operațiune ofensivă.

Deși încă nu s-a auzit nimic despre noi livrări de echipamente, pregătirile bieloruse pentru o posibilă mobilizare sunt în plină desfășurare. În septembrie, la ordinul lui Lukașenko, a început un exercițiu major de mobilizare. Până la sfârșitul anului, toți bielorușii susceptibili de recrutare (un milion și jumătate de persoane) se vor fi prezentat la birourile de înrolare militară pentru a-și actualiza dosarele. Exercițiul este un test amplu al sistemului de mobilizare, inspirat de experiența dezastruoasă a Rusiei. Lukașenko a recunoscut deschis acest lucru în timpul întâlnirilor sale cu generalii, îndemnându-i să țină cont de greșelile Rusiei.

L-a presat Putin pe Lukașenko să ia parte la război și a venit Șoigu să stabilească detaliile? Nu știm cu certitudine, dar în acest moment răspunsul este mai degrabă nu decât da. Deocamdată, se poate spune cu certitudine doar că părțile au convenit să sporească eforturile Belarusului de a echipa armata rusă.

Și chiar dacă răspunsul este da, acest lucru nu face ca implicarea bielorusă să fie iminentă. Pregătirile pentru mobilizare trebuie să fie finalizate, iar prezența militară rusă trebuie să fie în continuare consolidată, ceea ce, în cel mai bun caz, nu se poate întâmpla înainte de ianuarie-februarie.

În caz contrar, o a doua tentativă de ofensivă din Belarus s-ar putea încheia cu un dezastru și mai mare decât prima.