GhiDigital, episodul 24 | Care sunt armele unui război cibernetic

Propaganda și cenzura au însoțit războiul de la primele conflicte ale omenirii. Scopul lor este de a demoraliza și înspăimântă adversarii și de a menține activ efortul de război în propria tabără prin informații atent selectate sau chiar prin minciuni mai bine sau mai prost fabricate. Era digitală nu a afectat prea mult mesajele în sine, dar a dat o nouă dimensiune felului prin care propaganda își poate atinge ținta. De la zvonuri, emisiuni radio sau tv și manifeste aruncate din avion, am ajuns în stadiul în care internetul ne poate lovi pe fiecare cu săgețile otrăvite ale dezinformării.

Dar nu toate armele unui conflict cibernetic sunt la vedere. Și nici asumate oficial. Multe atacuri au ca scop infiltarea sistemelor informatice și culegerea discretă de date. Iar acțiunile sunt desfășurate de hackeri care nu sunt asumați oficial de niciun guvern.

În prezent, un administrator de rețea, fie ea una la nivel de companie sau la nivel national, poate restricționa accesul la anumite adrese de internet sau la anumite componente hardware identificate prin propria amprentă digitală, numită IP. Actul suprem de cenzură pe care ar putea să îl facă un stat, ar fi acela de a întrerupe cu totul accesul la internet.

Așa cum sunăm la 112 pentru o urgență, există în România și un număr pentru sesizarea vulnerabilităților cibernetice: 1911

În trecut se spunea că pana de scris e mai tăioasă decât sabia. Astăzi putem reformula spunând că un computer poate fi la fel de distructiv ca un tanc. Stă însă în puterea fiecăruia dintre noi să nu cădem victimele dezinformării. Iar securitatea cibernetică ar trebui să fie, dacă nu e deja, o componentă esențială a siguranței naționale pentru orice stat.