GhiDigital, episodul 21 | Ce face un sistem de operare și care e oferta din lumea digitală

Microsoft e gigantul din lumea „clasică” a PC-urilor, Google este uriașul de pe telefon iar Apple este un colos cu două brațe, care se întind consistent și pe laptop și pe smartphone.

Dar ce face un sistem de operare? Păi leagă laolaltă toate componentele hardware și software dintr-o entitate digitală. E un fel de sistem nervos vegetativ. Cum la oameni respirația, circulația sângelui, digestia, echilibrul, deplasarea, transpirația, reflexele plus alte sute de procese se petrec automat, tot așa sistemul de operare are rolul de a asigura activitatea coerentă dintr-un calculator. Suntem notificați numai în cazul în care apare vreo problemă. Ca și la oameni, când ne doare ceva. Altfel, nici nu știm că e acolo și că își face, discret, treaba. Și mai poetic dacă vreți, sistemul de operare este un suflet digital. Sau poate mai bine spus, este un fel de cetățenie digitală. Când lucrăm pe laptop, suntem cetățeni Windows sau MacOS, când butonăm telefonul, cei mai mulți dintre noi suntem fie membri Android fie iOS. Și cam atât! Mai sunt multe alte „țări” mai mici, adică telefoane cu alte sisteme de operare sau laptopuri gestionate de exemplu de Chrome OS – un alt produs Google. E posibil ca televizorul dumneavoastră să aibă un sistem de operare propriu producătorului sau ceasul inteligent ori alt aparat digital. Dar răspândirea lor este nesemnificativă sau cu impact local. Ne place sau nu, ne „naștem” digital într-una dintre cele trei mari „țări” menționate.

Iar această primă opțiune ne canalizează și alegerile ulterioare de interacțiune digitală: ce fel de navigator de internet folosim, în ce program scriem un text sau vedem o fotografie ori un videoclip. În plus, cu cât o țară e mai întinsă și are mai mulți cetățeni, colectează mai multe taxe și impozite și e mai atractivă pentru investitori. Adică un sistem de operare se va afla într-o poziție privilegiată să scoată de la noi, utilizatorii, ceva bani, timp, să ne colecteze datele personale și să ne vândă ulterior produsele lor. Iar „investitorii”, adică o firmă care produce un program de calculator, va trebui să accepte și să se adapteze condițiilor din țara gazdă. Adică să plătească la rându-i niște bani și să își scrie programul astfel încât să fie compatibil cu sistemul de operare respectiv.

În plus, corporațiile care dețin principalele sisteme de operare vor să se întindă ambițios și peste granițele proprii. Și așa Google plătește către Apple multe miliarde anual pentru ca motorul său de căutare să fie privilegiat și pe produsele Apple. Microsoft a încercat să cucerească teritorii din lumea smartphonurilor cu un sistem de operare care însă nu a a avut succes. Google susține producția de laptopuri care au instalat Chrome OS, un sistem de operare propriu, ca să știrbească ceva din supremația Microsoft din piață PC-urilor etc.

Apple a pariat de la bun început pe un ecosistem închis: noi producem și aparatele, noi livrăm și sistemul de operare și principalele programe, noi avem propria bibliotecă audio și propriul supermarket de programe ale terților. Îți convine, bine. Nu, du-te în altă țară… digitală. Și funcționează. Apple este astăzi evaluat ca fiind cel mai puternic brand de pe planetă iar produsele sale sunt de bună seamă extrem de dezirabile și de captivante. Până într-acolo încât lumea stă la coadă de cu noaptea ca să pună mâna pe un aparat tocmai lansat. Așa nivel de fanatism își dorește orice firmă. Sau așa un patriotism își dorește orice țară.

Cum Microsoft nu a avut succesul scontat în producția de hardware și nici în telefonia mobilă și cum Google nu prea reușește să crească așa cum și-ar dori pe piața PC-urilor și nici a producției fizice de smartphone-uri, cei doi au ales varianta mai pașnică a colaborării. S-au aliat cu cel mai mare producător de telefoane, cu Samsung, și încearcă împreună să coaguleze oferte care să mențină supremația fiecăruia în domeniul său.

Dar acesta este abia începutul poveștii. Vom vedea în episodul următor ce rol joaca o excepție notabilă în lumea sistemelor de operare, numită Linux, și cum gestionează China faptul că are la dispoziție o populație imensă și, implicit, o formidabila forță de negociere, inclusiv în lumea digitală.