„Încercam să-mi dau seama ce naiba erau”. Timp de aproape 160 de ani, un tablou al lui Cézanne a avut un secret ascuns la vedere

Pentru o operă de artă datând din 1865, apariția unor mici fisuri nu a fost o surpriză. Dar acestea erau concentrate în două zone specifice, în loc să fie distribuite uniform pe pânză. Mai mult, acestea dezvăluiau mici sclipiri de alb care contrastau cu paleta melancolică a așa-numitei perioade „întunecate” a pictorului francez.

„M-am gândit că ar putea exista ceva dedesubt care ar trebui cercetat”, a declarat Urry într-un interviu video.

Restauratoarea a cerut unei companii medicale locale să aducă un aparat portabil cu raze X la muzeu, unde un tehnician a scanat mai multe secțiuni ale picturii în ulei. Pe măsură ce Urry a asamblat digital seria de imagini folosind Photoshop, a văzut „pete de alb” care indicau prezența mai multor pigmenți de plumb alb.

„Încercam să-mi dau seama ce naiba erau… Apoi am întors-o la 90 de grade”, și-a amintit ea. „Eram singură, dar cred că am spus «wow» cu voce tare”.

Când scanarea a fost rotită vertical, a răsărit imaginea unui bărbat, ochii, linia părului și umerii apărând ca pete întunecate. Având în vedere poziția corpului și figura, Urry și colegii ei din muzeu cred că este vorba despre Cézanne însuși.

„Cred că opinia tuturor este că avem de-a face cu un autoportret… Este pozat în felul în care ar fi un autoportret: cu alte cuvinte, se uită la noi, dar corpul său este întors. Dacă ar fi fost un portret al altei persoane, probabil că ar fi fost complet frontal”, a adăugat ea.

Dacă ipoteza aceasta este adevărată, ar fi una dintre cele mai timpurii reprezentări înregistrate ale pictorului, care avea în jur de 20 de ani când a fost finalizată natura moartă. Se știe că Cézanne a realizat mai mult de două duzini de autoportrete, deși aproape toate au fost finalizate după anii 1860 și au fost executate în mare parte în creion.

„Ne aflăm la începutul procesului de a descoperi cât mai multe lucruri despre acest portret”, a declarat prin e-mail Peter Jonathan Bell, curatorul muzeului pentru pictură, sculptură și desene europene. „Acest lucru va include colaborarea cu experți Cézanne din întreaga lume pentru a identifica persoana care a stat în fața lui, precum și realizarea unor analize imagistice și tehnice suplimentare pentru a ne ajuta să înțelegem cum ar fi arătat portretul și cum a fost realizat.

„Puse cap la cap, aceste informații pot contribui la înțelegerea noastră asupra moment de formare din primii ani de carieră ai acestui mare artist.”

Întrebări fără răspuns

Făcând parte din colecția Muzeului de Artă din Cincinnati din 1955, „Natură moartă cu pâine și ouă” a fost pictat într-un stil realist – inspirat de perioadele barocului spaniol și flamand – pe care Cézanne l-a practicat la începutul carierei sale. Ulterior, pictorul a dezvoltat o estetică mai colorată sub îndrumarea impresionistului Camille Pissarro, înainte de a deveni vârful de lance al stilului mai structurat al mișcării post-impresioniste.

La mijlocul anilor 1860, Cézanne dezvolta o nouă tehnică de pictură grosieră, folosind adesea o paletă pentru a aplica culoarea. Dar dacă portretul său ascuns a fost un experiment care a mers prost sau dacă pur și simplu a refolosit o pânză veche pentru a economisi bani, rămâne o chestiune de speculații.

O altă posibilitate, se aventurează Urry, este că pictorul s-a simțit brusc inspirat și „avea nevoie de o pânză” – o teorie susținută de faptul că se pare că nu a îndepărtat prea multă vopsea înainte de a începe lucrul.

„Este destul de clar că nu a răzuit-o”, a explicat Urry.

Experții muzeului speră să analizeze tabloul folosind procese avansate de scanare, cum ar fi imagistica multispectrală, care ar putea dezvălui pensulația subiacentă prin evaluarea texturilor invizibile pentru ochiul uman. Între timp, spectroscopia de fluorescență cu raze X ar putea dezvălui ce elemente chimice sunt prezente și, astfel, ce pigmenți colorați au fost folosiți de artist.