VIDEO. Inundațiile din 1970. Potopul care a devastat România

Au fost devastate de ape mai mult de 1.500 de localități. Peste un milion de hectare au fost inundate.

Au fost total afectate 83 de localități, iar parțial 1.528. De asemenea au fost avariate 385 de unități economice, au fost inundate 85.000 de case, dintre care peste 13.000 au fost complet distruse.

Cele mai mari pagube au fost înregistrate la Satu Mare. Aici, apele au spart un dig și o uzină electrică lăsînd în întuneric oamenii ce încercau să se salveze. Însă au murit totuși 52 de persoane.

SATU MARE LOVIT DE APE

Mai 1970. De câteva zile ploaia nu mai contenea. În după amiaza zilei de 14 mai au fost inundate și izolate așezările din amonte, iar in zilele următoare dezastrul a lovit și orasul Satu Mare. Odată cu noaptea apele au pătruns năvalnic în oraș, acoperind o treime din întinderea lui. Circulația rutieră și feroviară au fost întrerupte, astfel încât orașul a fost complet izolat de restul țării. Oamenii au urcat pe acoperișurile caselor asteptând să fie salvați de elicopterele militare.

Potrivit lucrării Epopee pe Someș (album editat sub îngrijirea secției de propagandă a Comitetului județean Satu Mare al PCR, 1970) în industrie pierderile au fost de 77 milioane lei la care s-au adaugat 7 milioane lei pierderi în constructii. 6, 2 milioane lei în transporturi și peste 64 milioane lei prin oprirea activităților de producție.

56 de sătmăreni și peste 20 000 de animale au pierit înecați și potrivit statisticilor revărsările au cuprins peste 125 000 de hectare de teren agricol.

Pompierii și militarii au fost în acele zile eroii orașului. Unul din ei este colonelul Vasile Ionel. În virstă de 88 de ani astăzi, el își amintește cu emoție de zilele trăite atunci. „Eram pe teren 10-14 zile continuu. Mâncam pe unde apucam și dormeam 3, 4 ore pe noapte. Mergeam prin oraș cu barca de la o casa la alta.  Încercam să salvăm oameni în primul rând. Dacă puteam salva și ceva din bunurile lor, era și mai bine. Familiile noastre nu mai știau de noi, dacă mai trăim sau nu”.

După inundații autoritățile au construit diguri pe ambele laturi ale Someșului pentru prevenirea altor posibile dezastre în viitor.

GHERLA PE VIAȚĂ ȘI PE MOARTE

Ploile torențiale au scos Someșul din matcă, apa revărsându-se peste câmpuri, drumuri, căi ferate. Parcul orasului a fost înghițit de ape ca si cum nici n-ar fi existat, iar la Dej, râul a atins un nivel record: peste opt metri. Șoselele și bucăți de cale ferată au devenit astfel impracticabile.

Apa a ajuns până în curțile caselor de pe șoseaua principală. Terenul stadionului a fost acoperit în totalitate. Apele vijelioase ale Someșului s-au năpustit prin poarta deschisă, înghițind întreg terenul, și ajungând pâna la nivelul barelor  de sus ale porților de fotbal.

În cartierul Kandia, cocioabele romilor au fost luate de ape, romii fiind evacuați de urgență de către gărzile patriotice. În partea de nord a orașului, apa trecuse de penitenciar și mai încolo, acoperise șoseaua spre Dej pe o portiune largă, ajungând la 40-50 cm. În apropierea podului de la Bunesti pluteau animale moarte, vaci porci, luate de ape de pe câmp sau din curțile oamenilor.

În partea sudică a orașului, la Băița, pământul a luat-o la vale, cu tot cu case. Unii oameni au refuzat să-și părăsească locuințele până în ultima clipă. În partea de vest, șoseaua era inundată de apele Văii Fizeșului. Lunca de dincoace de șosea era acoperită de apă, care urcase până la marginea pădurii.

8 METRI – NIVELUL APELOR LA DEJ

Zvonurile sinistrului dinspre Năsăud, apăruseră miercuri 13 mai, la ora 9. La ora 10 s-a dat alarma. La 12, practic, nu se mai putea face nimic împotriva puhoaielor sălbăticite.  Doar să li se smulgă din gheare vieţile primejduite şi bunurile oamenilor. Apar elicoptere, ambarcaţii, tehnică de luptă. Se aud chemări de ajutor, plânsete ale copiilor şi mamelor. Începe o noapte telurică, o noapte de smoală şi mâl, cu cerul prelingându-se peste noroaie, nemilos şi rece.

Joi, 14 mai 1970: Primele constatări sunt alarmante. Reţeaua hrănitoare de energie – electrică, apă potabilă, gaze, comunicaţii – fără de care este de neconceput pulsul urban, a rămas inertă. S-au întrerupt căile de comunicaţii pe liniile CFR spre Beclean, Baia Mare şi Cluj şi pe şoselele naţionale care duc la Bistriţa şi Baia Mare.

REVENIREA LA NORMALITATE

Apele au început să se retragă în zilele următoare, lăsând în urmă un dezastru imens: case dărâmate, sau luate de ape, hectare întregi acoperite de mâl si crengi, gunoaie aduse de suvoaie, sute de sinistrati fără un loc uscat unde să doarmă.

În zonele sinistrate au început să sosească camioanele cu ajutoare: lemn de constructii, pături, paturi, hrană rece, medicamente, apă potabilă. Populația a fost vaccinată împotriva dizenteriei.

Ceaușescu n-a pierdut nici de data asta ocazia de a-și face capital politic. A vizitat zonele sinistrate îmbrăcat de campanie, însoțit de cei mai apropiati colaboratori. Ziarele centrale au relatat pe larg despre vizita lui.

Pe 24 mai 1970, într-o duminică, la câteva zile de la dezastrul produs de inundatii, era programat meciul de fotbal dintre echipa locala CIL Gherla (echipa Combinatului de Industrializare a Lemnului) și  Rapid Bucuresti, în șaisprezecimile Cupei României.

Întrucât stadionul din Gherla era total impracticabil pentru meci, fiind plin de mâl și avînd gazonul distrus in totalitate, s-a luat decizia jucării meciului peste trei zile, pe 27 mai, la Cluj-Napoca, pe stadionul municipal.

Ușor ușor, viața revenea la normal.

Autor: Gheorghe Preda