Știrile TVR vă prezintă, într-o serie de 11 episoade, o istorie a epidemiilor care au făcut milioane de victime încă din Antichitate și cum descoperirea vaccinurilor a limitat numărul deceselor și răspândirea bolii.

Într-un raport săptămânal din aprilie 1918 al bazei militare din Heskell, Kansas, apare pentru prima dată menționată o nouă infecție gripală. La acel moment, 18 militari fuseseră infectați și se înregistraseră deja primele 3 decese.

Cu un an înainte, Statele Unite ale Americii decid să participe la Primul Război Mondial, un conflict care devasta întreaga Europă. Aproape 400 mii de soldați americani sunt dislocați pe vechiul continent.

Specialiștii sunt de părere că acesta este contextul în care gripa spaniolă ajunge în Europa - mai întâi în tranșeele conflagrației, după care se răspândește pe întreg continentul.

Cert este că mizeria, foametea și sărăcia sunt elementele care au favorizat mutația virusului gripal într-unul extrem de agresiv.

Dacă gripa sezonieră îi afecta, în general, pe vârstnici, cea spaniolă a făcut cele mai multe victime în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 și 40 de ani.

Gripa spaniolă a lovit omenirea în trei valuri. Cei afectați de primul val și-au revenit destul de repede, însă pentru cei care au contractat gripa în cel de-al doilea și treilea val, șansele de supraviețuire erau foarte scăzute.

Virusul gripei spaniole este unul de tip A/H1N1 și a fost izolat în 1933.

În 2005, după deshumarea unei persoane decedate în urma infectării cu gripă spaniolă, specialiștii au putut identifica structura genetică a virusului.

Specialiștii nu au ajuns la un consens în ceea ce privește locul în care au apărut primele îmbolnăviri, însă estimările arată că în acea perioadă au murit între 20 și 50 milioane de persoane. La acel moment nu exista un vaccin antigripal.