La 10 ani de la proclamarea independenței, economia Kosovo nu există

A fost o desprindere brutală de Serbia. Intervenția aliaților în războiul de la sfârșitul anilor 90 a pus capăt regimului opresiv al lui Slobodan Milosevici și a deschis calea spre independența micii provincii din Balcani predominant musulmană. Eram la Priștina chiar în preajma proclamării independenței.

Nu a fost ianuarie, a fost februarie. 10 ani de la independența acestei provincii care însă nu au adus nici pe departe prosperitatea visată de kosovari. Crimele de război nesoluționate, diviziunea etnică sunt problemele pe care în plan internațional Kosovo încă nu poate sau nu știe să le dea de cap. Și presiunea comunității internaționale e mare în condițiile în care provincia vrea să se alăture Națiunilor Unite.

Disputele teritoriale cu Serbia sunt practic nedetectabile, dar ele există și la nivelul strategiilor mondiale există chiar temerea unei reașezări a granițelor în Balcani, desigur, nu fără un război. Hashim Thaci, cel care a semnat declarația de independență, acum președintele Republicii Kosovo, pe care România nu o recunoaște ca atare, vorbește despre o decadă înfloritoare cu o creștere economică importantă, intrarea în 200 de organizații internaționale, inclusiv FMI, și recunoașterea statului Kosovo de către 115 țări din cele 196 câte sunt în lume.

Prea puțin pentru kosovarul de rând care câțtigă în medie pe lună o sută și ceva de euro.

Provincia este susținută în proporție de 80 la sută de rudele aflate la muncă în străinătate.

Dintre toate regiunile europene, în Kosovo, media de vârstă e cea mai mică, dar economia aproape inexistentă nu este capabilă să genereze locuri de muncă pentru ei, așa că pleacă, în ciuda regimului strict de vize impus de europeni. Mulți dau vina fie pe Uniunea Europeană fie pe Statele Unite  pentru că au lăsat chestiuni neîncheiate, cum ar fi disputa teritorială cu Serbia care nu recunoaște și nu va recunoaște Kosovo ca stat.