Lacul Sfânta Ana este în pericol din cauza algelor și a peștilor

Specialiştii adună acum date şi încearcă să protejeze eco-sistemul.

Lacul Sfânta Ana s-a format natural în craterul masivului Ciomatu, la o altitudine de 945 de metri.

Până de curând, în apă nu erau pești, ci doar crustacee care o curățau și o păstrau limpede. Acum, ecosistemul s-a degradat și în lac și-au făcut apariția carașul auriu și algele.

Impactul uman, lipsa toaletelor plus materialele organice spălate în apă, plus cineva care, într-un fel sau altul, a introdus acești pești au dus laînmulțirea materialelor organice. Peștii mănâncă crustaceele care ar filtra aceste materiale și astfel algele se acumulează, a explicat Tibor Hartel, cercetător la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.

Culoarea verde intens pe care a căpătat-o apa trădează schimbările periculoase prin care trece. Daca nu avem grijă, se va transforma într-un lac ca orice iaz obișnuit din zona de câmpie,peștii trebuie eliminați de aici, a avertizat Tibor Hartel, cercetător la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.

Cercetătorii adună acum date, care vor ajunge la autoritățile locale. Împreună cu organizațiile de mediu din zonă și cu specialiști din universități, trebuie să găsească soluții pentru păstrarea ecosistemului.

Lacul este superb, pădurea din apropierea plajelor este frumoasă, este un loc minunat şi sper să rămână aşa, a spus Tobias Plieninger, cercetător la Universitatatea din Gottingen, Germania.

Mii de turişti vin la lacul Sfânta Ana pe durata întregului an. Sunt impresionați de peisajul de poveste care-l înconjoară, iar schimbările apei trec neobservate. Vin relativ mulți turiști având în vedere că suntem deja în toamna, întreg anul locația a fost foarte apreciată de turiști. Am avut anul acesta 100.000 turiști, a precizat Dosa Elek Levente, administratorul Rezervaţiei Naturale Lacul Sfânta Ana-Tinovul Mohoş.

Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din țară noastră. Se întinde pe 20 de hectare și are o adâncime de 7 metri.

Nivelul apei se păstrează numai din precipitaţii, pentru că nu există niciun izvor care să-l alimenteze.