„Liniile lor pur și simplu se dezintegrează”. The Economist: Este Rusia pe fugă?

În dimineața zilei de 11 septembrie, șeful armatei ucrainene, Valeri Zalujni, a anunțat că forțele sale au reluat sub control peste 3.000 de kilometri pătrați în 11 zile – cu mult mai mult decât capturat Rusia în câteva luni de luptă intensă, în aprilie. Alte relatări sugerează că ar putea fi vorba de aproape 9.000 de kilometri pătrați, o zonă aproximativ de dimensiunea Ciprului.

Există relatări la scară largă despre soldații ruși care au bătut, panicați, în retragere, despre unități încercuite și despre cantități mari de echipamente militare abandonate. Recucerirea a două centre logistice, Izium și Kupiansk, a pus capăt, de fapt, planurilor mărețe ale Rusiei de a prelua controlul asupra întregului Donbas, regiunea de est a Ucrainei. De asemenea, deschide perspectiva ca Ucraina să recâștige orașe precum Severodonețk, pe care Rusia pusese mâna doar după luni de lupte sângeroase.

Prăbușirea unităților ruse, pe care Kremlinul o numește în mod neconvingător „regrupare”, sugerează că războiul de șapte luni ar fi ajuns la un punct de cotitură. Contraofensiva din regiunea Harkov a luat cu siguranță prin surprindere înaltul comandament rus. A început pe 6 septembrie, după două zile de foc intens de artilerie, ca o operațiune de încercuire a orașului Balaklia. În următoarele trei zile, unități ușoare au pornit spre est pentru a captura Kupiansk, un mare nod feroviar și rutier.

Până pe 10 septembrie, Izium, un alt centru important din apropiere, a fost încercuit după ce majoritatea forțelor ruse fugiseră spre est. Luptele au continuat până în dimineața zilei de 11 septembrie, dar o hartă publicată de Ministerul rus al Apărării, mai târziu în acea zi, părea să sugereze că forțele sale s-au retras din aproape întreaga provincie Harkov, către o nouă linie defensivă de-a lungul râului Oskil. Nu este clar cât de mult poate dura această nouă linie, cu unitățile ucrainene încă împingând spre est.

Contraofensiva secretă a Ucrainei s-a bazat pe capacitatea sa de a le bloca avioanelor rusești libera circulație în apropierea liniei frontului. Acest lucru a fost posibil datorită noilor rachete antiradar furnizate de americani, sisteme de comunicații și tunuri de apărare aeriană, spune o sursă militară. Dar sursa spune că „împingerea” a beneficiat și de pe urma unei viclene înșelătorii. Ucrainenii au redus în mod deliberat armamentul greu din forța de atac, reușita inițială de la Balaklia ar fi implicat doar aproximativ 15 tancuri, potrivit relatărilor ruse. De fapt, acesta a fost un șiretlic, pentru a face să pară că atacul era o simulare, menită doar să țină în loc forțele ruse și să le împiedice să se redistribuie pentru a se apăra împotriva presupusei contraofensive principale, mai la sud, în regiunea Herson. Înaltul comandament rus se face vinovat de hybris. „Întotdeauna ne-au privit ca pe un fel de frate mai mic”, spune sursa. „Este timpul să începem să ne respectăm”.

La un moment dat, unitățile ucrainene se mișcau atât de repede încât oficialii superiori nu mai erau siguri cât de departe ajunseseră. Analiștii open-source, care urmăresc conflictul, au fost forțați să-și redeseneze hărțile din oră în oră. Serhi Haidai, guvernatorul regiunii Lugansk, a spus că el crede că va fi doar „o chestiune de timp” până când trupele ucrainene trec râul Doneț și se mută în Svatove, Rubijne, Lîsîciansk și Severodonețk – orașe din partea de nord a regiunii Lugansk, pe care Rusia s-a lăudat că le-a capturat în întregime la începutul lunii iulie.

Rușii și colaboratorii locali „fugeau deja”, a spus el. „Liniile lor pur și simplu se dezintegrează”. Dar următoarele mișcări ale Ucrainei vor fi „măsurate”, calculate pentru a evita pierderile, a promis el. Oleh Jdanov, un fost ofițer operativ la Statul Major al Ucrainei, a declarat că conducerea militară a Ucrainei va încerca să dezvolte atacul într-un ritm mai lent. „Trebuie să consolidăm liniile de sprijin în spate. Este periculos să mergi prea repede”.

Există unele speculații legate de faptul că Ucraina ar putea profita acum de haosul Rusiei pentru a lovi în altă parte: fie prin întărirea unui contraatac la Herson, unde progresul continuă în mod fragmentat, deși cu pierderi mari, fie prin deschiderea unei a treia axe de atac în altă parte. Nu este clar dacă Ucraina are pregătit un al treilea grup de luptă complet format. Generalii ucraineni oferă puține informații, iar sursa militară rămâne uc buzele pecetluite. Ucraina a mobilizat oamenii, spune el, dar „dacă Occidentul ne-a oferit suficient echipament, este o întrebare deschisă”.

Unii au speculat că Ucraina ar putea deschide un alt front în regiunea Zaporijia, cu un atac sudic îndrăzneț spre Marea Azov pentru a-i bloca lui Vladimir Putin podul terestru către Crimeea. Unii oficiali ucraineni au făcut presiuni pentru o astfel de ofensivă înainte de a se fixa în cele din urmă asupra atacului de la Herson. Jdanov a spus că este mai probabil ca orice rezervă operațională să fie „turnată” în zona Izium-Luhansk pentru a profita de impulsul obținut de Ucraina acolo.

Ofensiva Ucrainei a prins Kremlinul nepregătit și l-a lăsat să se străduiască să găsească un răspuns. Bloggerii militari ruși, pro-război, sunt furioși pe umilirea Rusiei. Ei dau vina pe generalii Rusiei; pe ministrul apărării, Serghei Şoigu; și tot mai mult pe Putin însuși. Igor Girkin, un ultranaționalist care a condus ofensiva Rusiei în Donbas în 2014, a prezis o înfrângere completă pentru trupele ruse. „Am pierdut deja, restul este doar o chestiune de timp”, le-a spus el celor aproape jumătate de milion de abonați pe Telegram, o platformă de mesagerie populară printre observatorii militarilor ruși. Michael Kofman, expert la CNA, un think-tank, a remarcat că, în primul rând, calitatea forțelor ruse scade și că cei din luptă nu fuseseră rotiți suficient de des pentru a evita epuizarea. „Nu au resursă umană pentru a susține acest război”, a concluzionat Kofman.

Între timp, Putin pare să nu țină seama de aceste probleme. În vreme ce ucrainenii luptau spre Izium, pe 10 septembrie, el continua cu planurile de a deschide o mare roată mare de distracție la VDNKH, un parc tematic din epoca Stalin, în Moscova. Imensa roată e cea mai mare din Europa, a spus Putin, locul perfect pentru o relaxare în familie. Bloggerii ruși, nemulțumiți, au observat, sec, că liniile frontului s-a mutat atât de mult spre est încât ar putea fi vizibile de sus. Nu a spus nimic despre înfrângerile de pe câmpul de luptă. Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, a aruncat un „aer” de încredere. Rusia ar putea fi deschisă negocierilor, a spus el unui post de televiziune rus, dar adversarii săi „ar trebui să înțeleagă că cu cât amână mai mult acest proces, cu atât le va fi mai dificil să negocieze cu noi”.

Deocamdată, liderii Ucrainei consideră că negocierile se desfășoară cel mai bine pe câmpul de luptă. Într-un discurs din 10 septembrie, la Forumul European de Securitate de la Ialta, o reuniune a diplomaților internaționali, experților și politicienilor de la Kiev, președintele Volodimir Zelenski și-a exprimat iritarea față de liderii occidentali, pe care nu i-a numit, care îl îndemnau să încheie o înțelegere cu Putin. „Unii lideri ne împing în îmbrățișări de prisos”, a spus el. „Nu, nu ne putem permite să ne oprim”.