„Nimic nu s-a schimbat cu adevărat”. NY Times: Moscova pare complet ruptă de războiul din Ucraina

Natalia Nikonova, în vârstă de 44 de ani, a fost unul dintre miile de spectatori care au aplaudat din tribune la un festival închinat armatelor Rusiei și națiunilor prietene, inclusiv Belarus, India și Venezuela.

„Am fost atât de încântată încât aproape mi-am pierdut vocea!”, a spus ea.

Armata Rusiei duce acum un război lent, care a făcut zeci de mii de morți și a contribuit la inflația globală și la o creștere a prețurilor energiei. Dar Nikonova spune că nu a suferit multe perturbări în viața ei în ultimele șase luni. „Nimic nu s-a schimbat cu adevărat”, a afirmat ea. „Sigur, prețurile au crescut, dar putem suporta asta.”

Foarte puține lucruri din viața de zi cu zi pare să se fi schimbat la Moscova, unde oamenii au resursele financiare pentru a rezista creșterilor semnificative ale prețurilor, spre deosebire de mare parte din restul țării. GUM, mall-ul de lux de lângă Piața Roșie, este plin de cumpărători – deși multe magazine occidentale precum Prada, Gucci și Christian Dior stau închise – iar restaurantele și teatrele au cifre înfloritoare. Drumurile Moscovei sunt încă înțesate de bolizi precum Lamborghini și Porsche.

„Câteva magazine s-au închis din cauza sancțiunilor, ceea ce este frustrant, dar nu chiar atât de rău”, a explicat Iulia, în vârstă de 18 ani, proaspăt absolventă de liceu, care stătea pe o bancă în Parcul Gorki, unde moscoviții fac plajă, dansează și se dau cu rolele. Ea și prietenii ei au spus că nu se gândesc atât de des la luptele din Ucraina.

Exact pe acest tip de detașare se bazează președintele Vladimir Putin în strategia sa internă de a-i proteja pe ruși de greutățile războiului – fără recrutări, fără înmormântări în masă, fără doliu sau conflict. O mare parte din efortul Rusiei pe câmpul de luptă nu a decurs așa cum plănuise Putin, dar acasă el a reușit, în mare parte, să facă viața rușilor să se simtă cât mai normală posibil.

Majoritatea muzeelor și teatrelor sunt deschise, atâta timp cât conducerea lor nu critică Kremlinul, iar în serile de vară bărcile de petrecere se plimbă pe râul Moscova din apropiere și oamenii fac picnicuri pe iarbă. Sezonul de toamnă la operă și balet tocmai a început – deși câteva premiere anticipate și producții în curs au fost anulate după ce regizorii și vedetele lor s-au pronunțat împotriva războiului sau au fugit din țară.

„Ceea ce fac rușii în mod normal este să-și protejeze viața de zi cu zi”, a spus Greg Yudin, profesor de filozofie politică la Școala de Științe Sociale și Economice din Moscova, descriind un mecanism de adaptare care datează din perioada sovietică, dar a devenit larg răspândit în timpul epocii Putin.

„Acesta este lucrul pe care ei îl prioritizează întotdeauna și la care excelează”, a spus el despre conducerea Rusiei, „și o fac acum cu un grad considerabil de reușită, aș spune.”

Dar în timp ce mulți moscoviți îmbrățișează pescuitul și ignoranța intenționată, mulți din intelighenția capitalei, a căror muncă și viață i-au legat de Occident sau de Ucraina, se luptă să împace sentimentul de normalitate cu enormitatea de a fi angajați în cel mai mare război terestru din Europa de după al Doilea Război Mondial.

Acest lucru a fost evident sâmbătă în revărsarea de simpatie și apreciere față de fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov, exprimată de mii de ruși prezenți la înmormântare, care a reprezentat un protest tăcut împotriva lui Putin și a politicilor sale.

De îndată ce tancurile rusești au intrat în Ucraina, a spus Anya, a început să citească cărți despre ascensiunea totalitarismului în Germania nazistă și să se confrunte cu conceptul de vinovăție colectivă.

„A fost sfârșitul lumii pentru atât de mulți oameni”, a afirmat Anya, în vârstă de 34 de ani. Asemeni multor alții intervievați pentru acest articol, ea nu a vrut să-și ofere numele de familie de teama represiunilor, scrie The New York Times.

„În numele tău, cineva ucide civili”, a spus ea. „Și țara ta se transformă în ceva asemănător Coreei de Nord”.

Ea a spus că a mers la un protest și a semnat o petiție împotriva războiului, iar câteva zile mai târziu i s-a cerut demisia de la locul de muncă dintr-o instituție publică.

Rușii care se opun războiului se simt disprețuiți și amenințați de guvernul lor, disprețuiți de Occident – despre care ei cred că îi învinovățește pentru că nu au protestat împotriva invaziei – și neputincioși în a aduce vreo schimbare.

„Toți avem acest sentiment de neputință”, a spus Anya. „Faptul că exiști și ai părerea ta nu înseamnă nimic. Suntem 5, 10, 20 de milioane. Și nu face nicio diferență.”

Moscoviții precum Anya și-au petrecut primele luni de la începutul conflictului anxioși și nesiguri. Zeci de mii dintre ei au fugit. Dar în timpul verii capitala a revenit în mare parte la normal, susținută de o rublă în creștere, o opoziție redusă la tăcere și o presă aproape complet aservită Kremlinului.