Povestea măștilor respiratorii. Au evoluat de-a lungul a sute de ani ca răspuns la multiple crize

Povestea măștilor respiratorii
Povestea măștilor respiratorii
14 mai 2020, 12:32

Măștile respiratorii, recomandate astăzi, au evoluat de-a lungul a sute de ani ca răspuns la multiple crize. De la Charles de Lorme, un medic care îngrijea familiile regale europene din secolul al XVII-lea, a rămas neobișnuita mască cu nas „lung de jumătate de picior (15cm), în formă de cioc”, umplut la vârf cu 55 de ierburi, pentru protecția doctorilor care ”tratau” ciuma, spune National Geographic.

Măștile de față, similare celor de azi, au apărut pentru prima dată la sfârșitul secolului al XIX-lea. Erau purtate de chirurgi ca protecție în timpul operațiilor de septicemie, scrie John L. Spooner în „Istoria măștilor chirurgicale pentru față: miturile, măștile și bărbații și femeile din spatele lor”. Conform cercetătorului citat de sciencedirect.com, în 1897, chirurgul polonez Johann von Mikulicz Radecki a descris o mască chirurgicală dintr-un strat de tifon. În 1898, un alt medic, Huebner, a arătat că eficiența măștilor crește prin numărul de straturi de tifon și prin păstrarea lor uscată, așadar nu lipite de nas.

În toamna lui 1910, o epidemie necunoscută a izbucnit în Manciuria  – acum China de Nord. Boala „îi ucidea pe toți cei infectați. Iar moartea survenea în 24 – 48 de ore de la primele simptome„, spune expertul în echipamente medicale Christos Lynteris, citat de fastcompany.com. Curtea Imperială Chineză l-a pus în fruntea cercetărilor pe Lien-teh Wu, un tânăr „complet lipsit de importanță” la nivel internațional – spune Lynteris – care nici nu vorbea bine mandarina și studiase Medicina la Cambridge. Wu a făcut autopsia uneia dintre victime și a stabilit că nu este o ciumă răspândită de purici, așa cum se credea. ”Noua ciumă”, cunoscută apoi ca ”pesta pulmonară”, se dezvolta când bacteria patrundea în plămâni. Se transmitea pe calea aerului, extinzandu-se rapid și ucigând imediat. Inspirat de modelul măștilor chirurgicale văzute în Occident, Wu a realizat o mască mai eficientă, din tifon si bumbac, cu câteva straturi adiționale de pânză, care se înfășura în jurul feței pentru a opri particulele. Inovația sa a fost un progres, deși nu a fost scutită de contestări.

Masca N95 (FFP2 conform standardului european) este un descendent al modelului realizat de Wu.

În timpul celor două războaie mondiale, oamenii de știință au inventat măști dotate cu filtre din fibră de sticlă pentru filtrarea particulelor fine, destinate minerilor și muncitorilor care lucrau cu azbest. „Toate erau gigantice, asemanatoare cu mastile de gaz„, spune Nikki McCullough, managerul diviziei de sănătate și securitate la o companie americană producătoare de măști. Salvau vieți, dar era greoaie, in special din cauza filtrelor din fibră de sticlă și a carcaselor care se încălzeau. În anii ’70, Biroul Minelor si Institutul Național pentru Securitate și Sănătate în Muncă au colaborat pentru primele „măști respiratorii de unică folosință”.

Fibra de sticlă a fost înlocuită de un polimer si cu o tehnologie inovativă, care feresc purtătorul de particule.

Când e purtată corect, N95 (SUA)  filtrează 95% din particulele din aer, de unde și denumirea. În Europa, standardul echivalent este FFP2. Un filtru și mai fin asigură măștile respiratorii FFP3 (Europa) și N99 (SUA).

Specialiștii recomandă pentru protecția în fața pandemiei de coronavirus, să ne ferim de locurile posibil contaminate, de aglomerații, să păstrăm distanța de 2m față de ceilalți, să ne spălăm des și corect mâinile cu apă și săpun.

Autor: Mihaela Căciuleanu

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite

Cele mai citite pe aceeași temă

Internetul, speriat de apocalipsa ”căprioarei zombie”. Ce este această boală

România, la un pas de epidemie de gripă