Richard Hass: Lumea se apropie tot mai mult de o nouă eră nucleară

Redăm analiza lui Richard Hass din Project Syndicate.

***

Armele nucleare au fost o caracteristică a relațiilor internaționale începând cu august 1945, când Statele Unite au aruncat două bombe nucleare asupra Japoniei pentru a grăbi sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Niciuna nu a mai fost folosită de atunci și, fără îndoială, arme nucleare au contribuit la menținerea rece a Războiului Rece, forțând un grad de prudență de ambele părți ale confruntării dintre SUA și Uniunea Sovietică. În plus, negocierile pentru controlul armelor au reușit să limiteze arsenalele nucleare ale ambelor țări și să stopeze sau să încetinească proliferarea nucleară. Astăzi, doar alte șapte țări (Regatul Unit, Franța, China, Israel, India, Pakistan și Coreea de Nord) dețin arme nucleare.

Întrebarea este acum dacă ne aflăm în pragul unei noi ere a extinderii arsenalelor nucleare. Asistăm la un rol mai proeminent al armelor nucleare în geopolitică? La pericol se adaugă și sentimentul că tabuul nuclear împotriva deținerii sau chiar folosirii armelor nucleare se estompează, din cauza trecerii timpului și a apariției unei noi generații de așa-numite arme nucleare tactice, care implică rezultate mai puțin catastrofale și, prin urmare, pot părea mai utilizabile.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a făcut ca sosirea acestei noi ere să fie mai probabilă în mai multe moduri. După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, Ucraina a predat armele nucleare care au rămas pe teritoriul său în schimbul asigurărilor de securitate. De atunci, Rusia a invadat de două ori, un rezultat care i-ar putea convinge pe alții că renunțarea la armele nucleare scade securitatea unei țări.

Apoi, în urma celei de-a doua invazii a Rusiei la începutul acestui an, SUA au exclus implicarea militară directă în numele Ucrainei din cauza îngrijorării că trimiterea de trupe sau stabilirea unei zone de excludere ar putea duce la un al treilea război mondial, de data asta nuclear. China și alții ar putea vedea acest lucru ca o dovadă că deținerea unui arsenal nuclear substanțial poate descuraja SUA sau cel puțin o poate determina să acționeze cu mai multă reținere. Cel mai recent, pe fundalul unor eșecuri semnificative pe câmpul de luptă, președintele rus Vladimir Putin a amenințat că va folosi arme nucleare în sau în apropierea Ucrainei într-un efort de a intimida ucrainenii și de a forța guvernele europene și SUA să-și regândească sprijinul pentru țară.

Evoluțiile din alte părți au contribuit, de asemenea, la o regândire a valorii armelor nucleare. Regimurile și liderii din Irak și Libia au fost înlăturați după ce și-au abandonat programele de arme nucleare, ceea ce i-ar putea determina pe alții să ia în considerare avantajele păstrării sau dezvoltării capacităților nucleare. Coreea de Nord, la rândul ei, rămâne în siguranță, în timp ce continuă să-și extindă arsenalul nuclear. Lumea a învățat, de asemenea, să trăiască cu arsenalele nucleare israeliene, indiene și pakistaneze.

Pericolul este că mai multe arme nucleare în mai multe mâini crește șansele ca una sau mai multe dintre aceste arme neînchipuit de distructive să fie folosite. Descurajarea și custodia responsabilă nu pot fi asumate. Deținerea de arme nucleare are, de asemenea, potențialul de a oferi un fel de scut care ar putea face agresiunea non-nucleară mai comună. Chiar și suspiciunea că o țară a început să-și dezvolte arme nucleare ar putea declanșa acțiuni militare din partea vecinilor îngrijorați, ducând posibil la un conflict mai mare.

Având în vedere aceste riscuri, sarcina cea mai imediată este să ne asigurăm că zgomotul sabiei nucleare a lui Putin nu este răsplătit, ca nu cumva să creeze un precedent periculos. Acest lucru necesită menținerea sprijinului militar și economic occidental pentru Ucraina, precum și reamintiri sistematice către Rusia din partea SUA și a aliaților săi că consecințele oricărei utilizări nucleare, atât pentru forțele militare ruse din Ucraina, cât și pentru oricine implicat în decizie, ar depăși cu mult orice beneficii percepute.

În același timp, și cu siguranță înainte de începutul anului 2026, când expiră Noul Tratat START care limitează arsenalele celor două mari puteri nucleare, SUA ar trebui să semnaleze Rusiei disponibilitatea de a discuta următoarea fază a controlului armelor nucleare. Numărul și tipurile de sisteme de arme care trebuie limitate trebuie să fie pe ordinea de zi, la fel ca și includerea Chinei.

SUA, împreună cu partenerii săi din regiune, ar trebui, de asemenea, să ia măsuri – diplomatice sau militare, dacă este necesar – pentru a se asigura că Iranul nu dezvoltă arme nucleare sau nu se apropie atât de mult încât să poată realiza o erupție nucleară. În caz contrar, unul sau mai mulți vecini ai Iranului ar putea decide că au nevoie de arme nucleare proprii. Un astfel de scenariu ar duce Orientul Mijlociu, cea mai puțin stabilă regiune din lume timp de trei decenii, într-o direcție și mai periculoasă.

Revigorarea acordului nuclear din 2015 pe care Iranul l-a încheiat cu puterile mondiale (și din care SUA s-au retras în 2018) ar ajuta doar temporar, deoarece acordul conține mai multe așa-numite clauze de caducitate. Acesta pare un preț prea mare de plătit, deoarece ar permite Iranului să iasă de sub sancțiuni semnificative.

Un alt set de preocupări se găsește în Asia. Încercările de a separa Coreea de Nord de armele sale nucleare nu duc nicăieri. Denuclearizarea completă ar trebui să rămână un obiectiv, dar între timp SUA, Coreea de Sud și Japonia trebuie să ia în considerare o formă de propunere de control al armelor care ar limita arsenalul nuclear și sistemele de rachete ale Coreei de Nord în schimbul unei reduceri a sancțiunilor.

SUA ar trebui, de asemenea, să-și mențină alianța strânsă atât cu Coreea de Sud, cât și cu Japonia, nu doar viazvi de Coreea de Nord, ci și de China. Nerespectarea acestui lucru ar determina cel mai probabil ambele țări să-și reconsidere renunțarea la armele nucleare.

Multă vreme, mulți oameni de știință și factori de decizie politică au funcționat cu iluzia că problema nucleară a fost o relicvă a Războiului Rece. De fapt, lumea se apropie tot mai mult de o eră care ar putea fi definită și mai clar de armele nucleare. Schimbarea cursului este imperativă, iar timpul se scurge.