Sfinți în lupta cu demonii. Povestea martiriului celor șapte episcopi greco-catolici beatificați de Papa Francisc

2 iunie 2019, 13:52

Pe 15 mai 1948, guvernul comunist a declanșat operațiunea de exterminare a Bisericii Române Unite.

Întreaga desfăşurare a lichidării acestei biserici vine de la Stalin, modelul ucrainean – lichidare prin unificare forțată cu Biserica Ortodoxă.

Abia după căderea Cortinei de Fier s-a aflat din documente desecretizate cine a dat ordinul de înlăturare a conducătorilor religioși. În 1948, Biserica Română Unită avea peste un milion și jumătate de credincioși greco-catolici. Toți episcopii săi au fost arestați într-o noapte și supuși la tortură.

Iuliu Hossu, episcopul Unirii, care a citit Rezoluția de la Alba Iulia, în 1918, a rezistat cel mai mult, până în 1970. A supraviețuit calvarului închisorii Sighet, dar până la sfârșitul vieții a avut domiciliu forțat la mănăstirea Căldărușani. Papa l-a făcut cardinal în secret, în 1969.

Nicio tortură nu a fost atât de puternică încât să-l determine să renunțe la credință pe episcopul vicar de București, Vasile Aftenie. În 1950 a suferit un atac cerebral, după doi ani de anchete în beciurile Securității. La deshumarea pentru beatificare, s-au descoperit lovituri în tibie provocate de metoda preferată de tortură a temutului anchetator Gheorghe Enoiu. A fost îngropat în cimitirul Bellu Catolic, fără nicio inscripție pe crucea de lemn.

Valeriu Traian Frențiu, episcop de Oradea, a murit în 1952, la închisoarea Sighet. Papa Benedict al XV-lea îl numise asistent al Tronului pontifical, iar în 1948 Papa Pius al XII-lea l-a făcut arhiepiscop. A fost înmormântat în Cimitirul săracilor din Sighet, într-un loc rămas necunoscut până în zilele noastre.

Ioan Suciu, cunoscut ca „Episcopul Tinerilor”, a fost unul dintre cei mari oratori ai Bisericii. A murit de foame, la Sighet, în 27 iunie 1953, rostind pentru ultima oară Tatăl nostru şi Născătoarea. A fost aruncat într-o groapă comună. Osemintele sale nu au mai fost găsite.

Episcopul Tit Liviu Chinezu a fost considerat de Securitate „unul dintre cei mai fermi opozanți față de unirea dintre Biserica greco-catolică și Biserica ortodoxă română”. A murit la Sighet, în 1955 și îngropat în „Cimitirul Săracilor”, fără ca mormântul să mai fie identificat vreodată.

Episcopul Ioan Bălan a murit în 1959, la Mănăstirea Ciorogârla, după 11 ani de arest. În ciuda vârstei înaintate a fost torturat și supus unor munci istovitoare.

Episcopul Alexandru Rusu, pe care Papa voia să-l numească mitropolit al Bisericii Române Unite, a murit de septicemie, la Gherla, în 1963.

În timp ce în România uciderea episcopilor nu a fost cercetată juridic, Vaticanul este prima autoritate de stat care recunoaște, pe bază de probe și mărturii, omorul cu premeditare aprobat de autoritățile comuniste.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite