Studiu: Dacă ar trece printr-un abuz sexual, unul din trei adolescenți nu ar avea încredere să vorbească cu părinții

Comentarii de natură sexuală, atingeri care i-au făcut să se simtă inconfortabil, priviri insistente asupra corpului lor. Sunt situaţii cu care adolescenţii se confruntă zilnic, aşa cum reiese din cel mai recent studiu World Vision România despre abuzul sexual asupra copiilor.

Peste un sfert dintre elevii de gimnaziu şi liceu spun că li s-au trimis fotografii nud şi li s-a cerut să trimită poze simlare cu ei.

Îngrijorător este că peste 22% dintre elevii chestionaţi spun că obligarea sau invitarea unui minor să vizioneze imagini pornografice este un abuz sexual doar într-o mică măsură sau nu este deloc.

În cazul în care li s-ar întâmpla ceva, tinerii nu ar vorbi cu părinţii sau cu profesorii.

Mihaela Nabar, director executiv, World Vision România: Doar unul din cinci ar merge către profesori sau cadrele didactice în condiţiile în care sunt victime ale unui abuz sau au sesizat, au văzut în jurul lor un abuz.

Andreea Bodea, directoarea Colegiului Naţional I. L. Caragiale, Bucureşti: Nu vin şi nu vorbesc pentru că există o jenă acolo, pentru că există oprobiu public. Unii dintre ei mai vorbesc cu profesorii diriginţi, nu ştiu în ce măsură profesorii diriginţi şi ei înşişi ştiu să gestioneze şi să separe lucrurile foarte bine.

Când vine vorba de denunţarea abuzului, 16% dintre tineri şi 27% dintre profesori s-ar simţi mai confortabil dacă ar putea face asta pe o platformă online.

Diana Dumitrașcu, jurnalist TVR: Studiul scoate la iveală şi date legate de modul în care profesorii, dar şi părinţii se raportează la abuzurile sexuale. Spre exemplu, doar 11% dintre profesori şi 19% dintre părinţi consideră că actul sexual în care una dintre persoanele implicate opune rezistenţă este considerat abuz sexual.

Peste jumătate dintre profesori spun că în şcoala lor se vorbeşte în mică măsură sau chiar deloc despre abuzurile sexuale.