Studiu. Leziunile pulmonare descoperite la pacienții decedați dezvăluie informații despre COVID-ul de lungă durată

Oamenii de ştiinţă care au realizat acest studiu afirmă că au descoperit şi anumite caracteristici unice ale SARS-CoV-2, virusul care cauzează maladia COVID-19, şi care ar putea explica motivul pentru care boala menţionată poate să provoace astfel de leziuni, informează Agerpres.

„Descoperirea noastră indică faptul că maladia COVID-19 nu este doar o boală cauzată de moartea celulelor infectate, ci este probabil consecinţa acelor celule anormale care persistă perioade îndelungate în interiorul plămânilor”, a declarat Mauro Giacca, profesor la King’s College din Londra şi coautor al studiului.

Cercetătorii au analizat mostre de ţesuturi prelevate din plămâni, inimă, ficat şi rinichi de la 41 de pacienţi care au murit de COVID-19 la Spitalul Universitar din Trieste, Italia, în perioada februarie-aprilie 2020.

Într-un interviu telefonic, Mauro Giacca a spus că, deşi echipa sa nu a găsit semne evidente de infecţie virală sau de inflamaţie prelungită la nivelul altor organe, cercetătorii au descoperit „o distrugere cu adevărat vastă a arhitecturii plămânilor”, cu ţesuturi sănătoase care „au fost aproape complet înlocuite de ţesuturi cicatrizate”.

Leziuni masive

„Am putea în mod corect să considerăm că unul dintre motivele pentru care există astfel de cazuri de ‘COVID de lungă durată’ constă în faptul că există o vastă distrugere a ţesutului pulmonar. Deşi unii oameni se vindecă de COVID-19, leziunile care le-au fost provocate pot fi masive”, a precizat acelaşi profesor.

Tot mai multe dovezi descoperite recent pe plan mondial sugerează că un procent mic de persoane care au avut COVID-19 şi se vindecă după infecţia iniţială pot să experimenteze o serie de simptome persistente, precum oboseală, confuzie cerebrală şi dificultăţi respiratorii. Acest sindrom este adeseori numit „COVID de lungă durată”.

Potrivit profesorului Mauro Giacca, aproape 90% dintre pacienţii analizaţi au prezentat mai multe caracteristici unice ale bolii în comparaţie cu alte forme de pneumonie.

Una dintre ele a fost aceea că pacienţii prezentau cheaguri sangvine extinse la nivelul arterelor şi venelor. O alta a constat în faptul că unele dintre celulele pulmonare erau anormal de mari şi aveau mai multe nuclee – rezultat al fuziunii unor celule diferite într-o singură celulă mai mare, în cadrul unui proces denumit sinciţiu.

Noul studiu, publicat în revista Lancet eBioMedicine, a descoperit, de asemenea, că virusul în sine era în continuare prezent în multe tipuri de celule.

„Prezenţa acestor celule infectate poate să cauzeze acele modificări structurale majore observate în plămâni, care pot să persiste timp de mai multe săptămâni sau chiar luni şi care, în cele din urmă, ar explica sindromul ‘COVID de lungă durată'”, a adăugat profesorul Mauro Giacca.