The Economist: Perioada de pensie a devenit mai lungă în țările bogate

Pe 24 martie, după ce o mulțime a dat foc fațadei primăriei din Bordeaux, președintele Emmanuel Macron a amânat o vizită de stat de patru zile a monarhului Marii Britanii, regele Carol al III-lea. Franța nu este străină de proteste. Dar decizia lui Macron de a impune cu forța o creștere a vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani a stârnit o furie deosebită.

Toate țările bogate cu state sociale vor trebui, de fapt, să facă alegeri la fel de nepopulare. Combinația dintre mai puține nașteri și o viață mai lungă înseamnă că se așteaptă ca rata de dependență a persoanelor în vârstă de 65 de ani și peste – proporția de persoane cu vârsta de 65 de ani și mai mult față de cele cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani – să crească de la una din cinci în 1990 la una din două până în 2050 în cadrul OCDE, un club format în majoritate din țări bogate. Iar timpul pe care oamenii îl petrec la pensie a crescut vertiginos în ultimii 50 de ani.

În 1970, în medie, bărbații se pensionau la 66 de ani și se puteau aștepta să mai trăiască încă 12 ani. În 2020, aceștia se vor pensiona la 64 de ani și vor avea 20 de ani în față. Bărbații francezi, în special, au unele dintre cele mai lungi perioade de pensionare – 25 de ani în medie, dublu față de generația anterioară. În schimb, deși speranța lor de viață la pensie s-a dublat în aceeași perioadă, bărbații mexicani petrec astăzi 16 ani la pensie.

Confruntate cu o criză demografică inevitabilă, cum pot guvernele să reformeze sistemele de pensii fără a se confrunta cu o revoltă? Aproximativ 22 de țări OCDE utilizează „mecanisme de ajustare automată” care, de exemplu, leagă speranța de viață de vârsta legală de pensionare sau leagă beneficiile de pensie de mărimea populației active. OCDE recomandă utilizarea acestor instrumente pentru a preveni ca pensiile să paralizeze guvernele pe măsură ce populația îmbătrânește, reducând în același timp costul politic al reformelor pensiilor – un cost pe care Macron a fost dispus să îl suporte, probabil, pentru că nu poate fi reales după al doilea mandat de președinte.

Marea Britanie, în schimb, a crescut în ultimii ani vârsta de pensionare fără prea mult tam-tam. Francezii au mai mult de pierdut: pensiile de stat reprezintă un procent generos de 60% din veniturile finale ale unui individ mediu în Franța, în timp ce în Marea Britanie reprezintă doar 20%, pensiile private oferind beneficii suplimentare. Din anii 1940 până în 2010, vârsta de pensionare în Marea Britanie a fost de 60 de ani pentru femei și de 65 de ani pentru bărbați. De atunci, vârsta de pensionare pentru femei a fost egalizată cu cea a bărbaților, iar acum ambele au fost ridicate la 66 de ani. Vor urma alte două creșteri: la 67 de ani până în 2027 și la 68 de ani în 2046. Legislația adoptată în 2014 obligă acum ministerul pensiilor să publice revizuiri la fiecare șase ani; următoarea este prevăzută în luna mai.

Cu toate acestea, nici măcar în Marea Britanie nu este totul simplu. Guvernul speră că ar putea crește mai repede vârsta de pensionare la 68 de ani, dar speranța de viață a britanicilor a scăzut în ultimii ani, ceea ce ar putea îngreuna acest lucru. Marea Britanie nu este singura. Legislația din 20 dintre cele 38 de țări OCDE prevede o creștere a vârstei de pensionare în deceniile următoare, dar speranța de viață în scădere ar putea face aceste planuri mult mai puțin acceptabile.