The Spectator: Aukus arată ca o NATO pentru Pacific

Redăm argumentele comentatorului politic.

***

Este adevărat, mașinăriile nu vor fi construite de fapt în Marea Britanie, ci în Adelaide. Dar nu va face niciun rău industriei britanice de apărare dacă va furniza know-how-ul. Pentru prima dată, guvernul poate sărbători vânzarea de arme unei țări în care se poate avea încredere că nu va abuza de echipamentul militar și care nu-și spânzură dizidenții cu nemiluita.

Cu toate acestea, semnificația acordului este mult mai importantă decât locurile de muncă din domeniul apărării din Marea Britanie. În urmă cu câțiva ani, Franța era cea care fusese cotată pentru a construi noile submarine ale Australiei. Apoi, în septembrie 2021, a venit tratatul Aukus între Australia, Marea Britanie și SUA, prin care cele trei țări s-au unit pentru a asigura o prezență de submarine în Pacific. Acordul care tocmai a fost anunțat este o manifestare fizică a acestui tratat.

Aukus pare a fi sămânța unei organizații de tip Nato pentru Pacific, cu scopul de a oferi un front unit împotriva unei posibile viitoare agresiuni chinezești în regiune, așa cum este NATO împotriva agresiunii rusești în Europa. În luna decembrie a anului trecut, Japonia și Australia au anunțat o cooperare între forțele aeriene, în cadrul căreia unele avioane de luptă japoneze vor avea baza în Australia și invers. În domeniul apărării aeriene, SUA – care a furnizat Japoniei avioanele de luptă F35 – completează triumviratul. Nu este greu de imaginat că aceste două inițiative vor evolua către o „POTO” oficială – o Organizație a Tratatului Oceanului Pacific – care ar putea implica și alte țări de pe coasta Pacificului care nu sunt aliate cu China. În condițiile în care se crede că Xi Jinping este încă cu ochii pe Taiwan, creșterea unei contra-alianțe militare în Pacific nu putea veni într-un moment mai potrivit.

Pentru Marea Britanie, există pericolul de a fi antrenată într-un conflict în partea opusă a lumii. Dar Aukus este un semn al oportunităților care vor urma, pe măsură ce Marea Britanie încearcă să forjeze noi relații post-Brexit. De asemenea, guvernul a solicitat să se alăture Parteneriatului Trans-Pacific, o zonă embrionară de liber schimb din Pacific. Spre deosebire de UE, TPP nu are în vedere o uniune politică. De asemenea, oferă acces la liberul schimb unor țări ale căror economii sunt, în general, mai vioaie decât cele din Europa. Cu toate acestea, TPP nu a avut o naștere ușoară și a trebuit să fie relansat ca un acord mai mic după ce Donald Trump a retras SUA în 2017. În prezent, acesta este cunoscut în mod oficial sub numele de Parteneriatul Trans-Pacific Cuprinzător și Progresiv (CPTPP) și include 11 membri, Regatul Unit fiind o națiune candidată, alături de China.

Contează că Marea Britanie nici măcar nu se află în apropierea Pacificului? De zeci de ani, lumea pare să se îndrepte în direcția pactelor regionale. Dar nu există niciun motiv definitiv pentru care acest lucru ar trebui să fie așa, așa cum nu există niciun motiv pentru care indivizii să își limiteze prieteniile la persoanele care locuiesc pe aceeași stradă. În orice caz, Pacificul este un loc destul de mare: călătoria din Australia până în Canada este aproape la fel de lungă ca cea din Australia până în Marea Britanie. Dacă Marea Britanie poate crea noi alianțe în afara Europei, aceasta ar putea oferi guvernului un impuls post-Brexit care îi lipsește în prezent, mai ales în contextul în care rafturile goale din supermarketuri sunt puse pe nedrept pe seama Brexitului. Nu e de mirare că Rishi Sunak sare pe vârful picioarelor.