Timișoara: Aproape de cei suferinzi. Un preot aduce liniștea și alinarea în sufletele chinuite de boală ale pacienților din spitalul "Victor Babeș"
01 August 2020, 19:16
(actualizat 02 August 2020, 03:36)

Pentru pacienții infectați cu COVID 19, frica, spaima de suferinţă este și mai mare pentru că boala e puţin cunoscută, iar virusul atacă uneori foarte rapid. În Spitalul "Victor Babeș" din Timişoara, un preot aduce liniștea și alinarea în sufletele chinuite de boală ale pacienților.Intră inclusiv în saloanele din zona roşie, dar numai după ce îmbracă și el costumul de protecție, asemenea cadrelor medicale. Și are cu el cartea de rugăciuni, sfânta cruce şi vorbe de încurajare.

Părintele Dorian Oprișor are 30 de ani și slujește la biserica de la Spitalul "Victor Babeș" din Timișoara de aproape un an. Este obişnuit cu saloanele spitalului unde mereu a vorbit cu pacienţii, cu rudele, cu medicii şi personalul militar. De la apariţia virusului ucigaş a trecut şi el în linia întâi. Nu şi-a imaginat vreodată că va fi nevoit să lase sutana în spatele unui costum de protecţie, să spună rugăciunile cu mască şi să se supună procedurilor stricte pe care le aplică şi medicii atunci când intră în saloanele cu pacienţii infectaţi cu COVID-19.

Patrafirul, simbol al tainei preoţeşti şi al legăturii cu Dumnezeu, rămâne peste costumul de protecţie. Aşa le duce celor în suferinţă sfânta cruce, cartea de rugăciuni şi sfânta împărtășanie. Intră în saloanele celor frământați de boală și de temeri pentru a le transmite că, în cele din urmă, totul va fi bine. O rugăciune și câteva cuvinte calde aduc speranța în sufletele pacienților care luptă cu perfidul virus.

Părintele Dorian intră în spital de mai multe ori pe săptămână. Sau de fiecare dată când este chemat.

Când nu e în saloane, alături de pacienți, părintele Dorian poate fi găsit la micuța biserică din curtea spitalului. Aici slujește, în fiecare duminică sau în zile de sărbătoare, nu doar pentru bolnavi ci și pentru timișorenii care locuiesc în zonă. E un loc special care are nevoie de multă credință, așa că părintele a ținut slujbe chiar și atunci când în celelalte lăcașe de cult din oraș nu se oficiau liturghii, din cauza pandemiei.