Un scoţian are o nouă viaţă după un transplant de mâini realizat în premieră la un pacient cu sclerodermie

Steven Gallagher, în vârstă de 48 de ani, a fost diagnosticat cu sclerodermie – o boală autoimună ce provoacă cicatrizarea pielii şi a ţesuturilor interne – după ce a dezvoltat o erupţie neobişnuită pe obraji şi nas, cu aproximativ 13 ani în urmă şi a prezentat dureri la braţul drept.

Medicii i-au spus iniţial că ar putea fi lupus, apoi au crezut că era vorba despre sindrom de tunel carpian şi a fost operat. Însă, după ce durerea a revenit la ambele braţe, a fost îndrumat către un specialist care a confirmat că avea sclerodermie.

Boala i-a afectat mai multe zone, inclusiv nasul, gura şi mâinile şi, în urmă cu circa şapte ani, degetele au început să i se încovoaie până când au ajuns în poziţie de pumn, cauzând dureri ‘îngrozitoare’.

Când experţii au sugerat un transplant dublu de mână tatăl a trei copii a respins iniţial ideea, dar apoi a decis să accepte, în pofida riscurilor.

„Mâinile au început să mi se închidă, au ajuns la punctul în care erau practic doi pumni; mâinile mele erau inutilizabile”, a declarat el pentru agenţia PA. „Nu puteam să apuc nimic, era o luptă să mă îmbrac”, a adăugat el.

„Când profesorul Hart din Glasgow mi-a pomenit de un transplant dublu de mână, la vremea aceea am râs şi am crezut că este un lucru de genul celor din era spaţială dar, după ce m-am gândit puţin la asta, am vorbit mai mult cu profesorul Hart, m-am dus la Leeds şi am discutat cu profesorul Kay. Au fost cu adevărat înţelegători şi deschişi cu privire la ceea se putea întâmpla, că aş putea să-mi pierd mâinile complet; au spus că era puţin probabil, dar era un risc. Eu şi soţia am vorbit despre asta şi am ajuns la un acord să mergem mai departe. Puteam să-mi pierd mâinile oricum”, a spus el.

Gallagher, din localitatea Dreghorn situată în North Ayrshire, a fost consultat psihologic pentru a se evalua dacă era pregătit pentru transplant.

Operaţia, efectuată la jumătatea lunii decembrie 2021 după ce a fost găsit donatorul potrivit, a durat 12 ore.

Echipa care a efectuat transplantul dublu de mână, de la Spitalul Universitar din Leeds, a declarat că este prima dată când în lume a fost realizată o astfel de intervenţie pentru a înlocui mâinile afectate de sclerodermie.

„După operaţie m-am trezit şi a fost destul incredibil pentru că (…) atunci când m-am trezit aveam mâini, aşa că în mintea mea nu le-am pierdut niciodată”, a spus Gallagher.

„Aceste mâini sunt uimitoare, totul s-a întâmplat atât de repede. Din momentul în care m-am trezit din operaţie le-am putut mişca”, a declarat bărbatul.

„Mi-a dat o nouă viaţă. Încă îmi e greu, dar lucrurile se îmbunătăţesc de la o săptămână la alta”, a adăugat pacientul care urmează tratamente de îmbunătăţire a mobilităţii împreună cu terapeuţi specializaţi.

„Durerea de dinainte de operaţie era îngrozitoare, luam atât de multe analgezice încât era inimaginabil, dar acum nu mă doare deloc”, a mai spus el.

Gallagher, care are trei fiice, de 12, 24 şi 27 de ani, a petrecut aproximativ patru săptămâni în Leeds General Infirmary după operaţie şi face regulat vizite la Glasgow pentru fizioterapie şi monitorizare.

La peste cinci luni de la operaţie, starea lui se ameliorează şi, cu toate că nu poate realiza sarcini ce necesită o mare dexteritate, cum ar fi să-şi încheie nasturii, poate să întoarcă un robinet, să mângâie câinele sau să umple un pahar cu apă.

În vârstă de 48 de ani, Steven Gallagher lucra în domeniul acoperişurilor, însă a fost nevoit să îşi întrerupă activitatea profesională din cauza stării de sănătate.

Acum, el speră să revină în câmpul muncii şi a declarat că este recunoscător familiei donatorului care a făcut posibil transplantul.

Operaţia a implicat o echipă multidisciplinară alcătuită din 30 de profesionişti.

„Această operaţie a fost un efort de echipă uriaş, cu contribuţia colegilor noştri de aici din Leeds şi Glasgow. Un transplant de mână este foarte diferit de cel al unui rinichi sau de un alt transplant de organe deoarece mâinile le vedem în fiecare zi şi le folosim în atât de multe moduri”, a explicat profesorul Simon Kay de la spitalul din Leeds.

„Din acest motiv, noi şi psihologii noştri clinici evaluăm şi pregătim pacienţii pentru a fi siguri că vor putea face faţă psihologic prezenţei permanente a ideii transplantului şi riscului ca organismul să respingă mâinile transplantate”, a adăugat specialistul.